Carti Eseuri

“Ce îţi doreşti?” – Călăul dragostei, de Irvin D. Yalom

Călăul dragostei şi alte poveşti de psihoterapie”, de Irvin D. Yalom
Editura Trei, București, Colectie: Psihologie si psihoterapie, 2012
Traducere din limba engleză de Smaranda Nistor

Ivin D. Yalom, asupra scrierilor caruia m-am aplecat cat am putut de des in ultimul an, dar despre care insa mi-am impartasit cu zgarcenie parerile pana acum (vezi acest articol),  eprezinta pentru mine un cumul de profesionalism de inalta performanta, dublat de un stralucit talent literar, capabil sa transmita cu maxima sinceritate cititorului  profan – dar insetat de cunoastere, cateva cunostinte de baza, profunde, despre fiinta umana… cine este ea si ce isi doreste.

Prologul la aceasta carte vine in sprijinului cititorilor, dar mai cu seama al acelora care nu sunt atat de curiosi sau apropiati de o autointrospectie sau de o introspectie generala  in universul existential. Le explica acestor cititori ce vor gasi in filele acestei carti, ii indeamna sa faca primii pasi pentru ei intr-o lume in care traiesc, dar nu ii intereseaza poate, nu o cunosc sub aceste aspect.

Pentru cititorii care insa, sunt preocupati de adancurile fiintei umane, de problemele complicate cu radacini adanci in existenta fiecaruia, aceasta carte este ca un fel de decalog. De ce decalog?  Simplu, pentru ca Irvin D. Yalom si-a gandit aceasta carte si  a realizat-o in 10 capitole, fiecare capitol insa, in felul lui, avand o canava comuna – viata, pe care se brodeaza povestile intime ale celor zece pacienti.

Si ne explica autorul care sunt dorintele generale ale omului, cu nerealizarea carora se confrunta si acuza destinul, soarta sau adesea alti oameni din jurul sau.

Vreau sa te mai vad o data.” “Vreau sa ma iubesti.” “Vreau sa stiu ca sunteti mandri de mine.” “ Vreau sa stii ca te iubesc si cat de rau imi pare ca nu ti-am spus-o niciodata.” “Te vreau inapoi… ma simt atat de singur!” “Vreau copilaria pe care n-am avut-o niciodata.” “Vreau sa fiu sanatos… vreau sa mai fiu tanar o data! Vreau sa fiu iubit, s fiu respectat. Vreau ca viata mea sa insemne ceva. Vreau sa realizez lucruri importante. Vreau sa fac ceva care sa conteze, sa fiu recunoscut, sa nu fiu uitat.”

Nazuintele noastre cele mai profunde nu pot fi niciodate implinite:, sa fim tineri iar,  sa nu imbatranim atat de repede, sa vina inapoi cei care ne-au plecat, sa ne bucuram de dragoste eterna, sa fim protejati, sa aiba totul un sens, sa fim nemuritori! In momentul in care  aceste dorinte irealizabile ajung sa ne domine viata, atunci ne intoarcem dupa ajutor spre familie, prieteni, religie – iar uneori, spre psihoterapeuti”.

Psihoterapia a scos la iveala radacini adanci ale acestor probleme cat se poate de prozaice – radacini care se intind departe, pana la esenta existentei.”

Da, aceasta este menirea psihoterapiei – prin instrumentul sau – psihoterapeutul, cel care aduce in constiinta pacientului responsabilitatea acestuia,  care intermediaza intre simtirile si sentimentele “delirante” ale pacientului si exercitarea propriei vointe a acestuia in luarea unor decizii constructive si sanatoase.

Si pentru ca nimic nu este usor, psihoterapeutului ii revine o munca sisifica uneori – nu pentru depistarea problemelor pacientului – ci pentru stabilirea celor mai potrivite tactici si strategii pentru determinarea si intelegerea celui in nevoie, “a sensului si  certitudinii, intr-un univers lipsit si de una si de alta”.

Sublimand subiectul acestui decalog, din punctul meu de vedere, acesta este “frica”, “teama”. De ce ne este cel mai frica, inca din copilarie, din momentul in care ne ciocnim de vulnerabilitatea fiintei umane in fata disparitiei, in fata mortii? De “moarte” ne este frica. Si ne spune autorul ca “Pentru a ne adapta la realitatea mortii, ne aratam necontenit ingeniosi in a inventa moduri prin care s-o tagaduim sau sa ne ferim de ea.

Subterfugii la care o minte cat-decat in stare de normalitate nu ar apela… si capitolele Calaul dragostei si Daca violul n-ar fi in afara legii si Nu trebuie sa fii bland si In cautarea visatorului si Grasă  si A murit cine nu trebuia si Nu credeam s-o patesc si eu si Doua zambete si Trei scrisori nedesfacute si Monogamie terapeutica  reprezinta povestile a zece pacienti cu probleme vechi si grave, care impun terapie bine tintita si care pun la grea incercare performanta psihoterapeutului, constient de faptul ca “calitatea de pacient este ubicua; asumarea are loc in mare masura arbitrar, depinzand adeseori  mai mult de factori culturali, educationali si economici, decat de gravitatea patologiei”.

Psihoterapeutul si pacientii lui sunt de fapt, pe aceeasi felie, “vorbim despre noi si problemele noastre, pentru ca viata, existenta noastra, va fi intotdeauna strans inlantuita cu moartea, dragostea cu pierderea, libertatea cu teama, evolutia cu separarea. Din acest punct de vedere suntem cu totii, impreuna, in aceeasi barca”. Este apreciabila onestitatea umana si profesionala a autorului, pentru ca isi recunoastre greselile si limitele, ba chiar si preconceptiile in relatia cu pacientii sai, de unde si pasul urmator, terapia se intoarce uneori benefic asupra terapeutului.

Procesul de schimbare a pacientului, prin psihoterapie, proces asumat de catre acesta, vine din interiorul lui, din intelegerea responsabilitatii sale si din conditia asumarii acestei responsabilitati. Chiar si  luand in considerare cazul “Calaul dragostei”, pe care Yalom il considera o nereusita, trebuie sa observam ca pacientul, in felul sau si la nivelul unei ciudate intelegeri a situatiei, si-a echilibrat exiatenta!

Cele 10 povesti de psihoterapie sunt recomandabile ca lectii de viata si trebuie sa subliniez ca pe ici-pe colo, mustesc si de un soi de umor fin si elegant, adresat in mod egal de catre autor asupra siesi si asupra pacientilor sai.

Si tare ma bucur cand personalitati dragi mie date fiind performantele lor profesionale, se intersecteaza pe pagina de carte. Si iata la ce ma refer: “Cei mai multi dintre noi, in majoritatea timpului, putem sa traim linistiti ferindu-ne de suflarea rece  mortii, chicotind incurcati si aprobandu-l pe  Woody Allen cand spune: <Nu mi-e frica de moarte. Doar ca n-as vrea sa fiu de fata cand se va intampla>”. 🙂

Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.

(Sursă fotografii: Libris, Gladwellbooks.com, Amazon)

Articole similare

Fanaticii: portretele a zece oameni cu vocaţie, de Vlad Mixich

Victor Alartes

Incursiune profană în jocul lumilor: Ganesha, legenda zeului cu cap de elefant, de Mataji Devi Vanamali

Carmen Florea

Amintiri din epoca de aur 2-Dragostea in timpul liber (2009)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult