Vrajitorul din Oz

Vrajitorul din Oz
Avanpremiera la Teatrul Excelsior
8 octombrie 2010

O poveste nemuritoare care a leganat copilaria multor generatii de copii, copii care si mai tarziu, la maturitate, s-au intors cu aceeasi placere la personajele de neuitat: Dorothy, Toto, Sperietoarea de ciori, Omul de tinichea, Leul cel las, Vrajitorul din Oz.

Anul acesta  Google a sarbatorit  a 71 aniversare a filmului realizat in 1939 sub regia lui Victor Fleming, cu Judy Garland in rolul lui Dorothy ( 2 premii Oscar in 1940 pentru: “Best Music, Original Score Herbert Stothart” si : Best Music, original Song Harold Arlen – music and E.Y. Harburg – Lyrics for the song – Over the Rainbow”.

Povestea lui Lyman Frank Baum editata in 1900 face parte dintr-un ciclu “Oz”de 16 carti publicate pana in 1920 (ultimele doua aparute postum), toate strabatute de personaje originale, romantice, inobilate de sentimente de valoare ale umanitatii.

Vrajitorul din Oz a cunoscut si in Romania un mare suuces, fiind tiparita in multe editii (unele bilingve), iar dramatizarea a fost jucata de-a lungul timpului pe numeroase scene ale teatrelor pentru copii din tara. Imi amintesc ca – cu multi ani in urma mi-am dus copila la Teatrul Creanga – unde ambele ne-am distrat deopotriva de copios.

Chiar si in aceste zile, in Bucuresti, au avut loc doua evenimente teatrale care au adus pe scena Vrajitorul din Oz, unul fiind spectacolul Teatrului Gong din Sibiu (la Palatul Copiilor) si celalalt fiind avanpremiera Teatrului Excelsior, – regia Petre Bokor – in noua sala (din pacate inca neterminata) din Blocul Excelsior.

Departe de a oferi inca conditiile propice desfasurarii unui spectacol, este de remarcat efortul administrativ si artistic desfasurat de managementul acestui teatru pentru ca cei in jur de aproximativ 100 de spectatori sa se delecteze cu aceasta poveste nemuritoare.

O punere in scena inteligenta, care a utilizat muzica originala a filmului lui Fleming, interpretata live de o trupa salutar intinerita, talentata artistic (muzical si miscare scenica) si cu multa “pofta de joc” :). Si publicul a fost alaturi de aceasta trupa, aplaudand-o ritmat la intermezzo-urile muzicale cu defilare in jurul salii.

Mare pacat insa ca organizatorii acestui eveniment (de fapt – o repetitie finala cu public), nu au distribuit pliante cu distributia spectacolului, cu numele scenografului, cu « vinovatii » in privinta costumelor si luminilor (foarte buni acesti vinovati), astfel incat, din toata echipa de pe scena nu am cunoscut decat pe Pavel Barsan, el fiind si motivul si imboldul pentru care am ajuns la acest spectacol. Dorothy, Toto, Omul de paie, Omul de tinichea, Leul cel las, Vrajitorul (Pavel Barsan), soriceii (spendizi), vrajitoarea cea buna Glinda – joc alert, voci foarte bune, miscare scenica atractiva si bine coordonata. Un spectacol la care voi reveni, la Premiera oficiala sau la urmatoarele programari. Voi reveni pentru trupa de actori si pentru mesajul Vrajitorului din Oz: avem fiecare din noi minte, avem fiecare din noi inima, trebuie doar sa ne incredem in noi!

Si in final, ca sa fiu dreapta, dincolo de mesajele mediatice jenante din media ultimelor luni, l-am admirat pe maestrul Ion Lucian in cuvantul sau introductiv la spectacol, l-am admirat pentru « senectutea sa juvenila », cum a spus profesorul Tobosaru in alocutiunea sa, pentru « prezenta sa activa creatoare » si ii doresc o cat mai grabnica finalitate a edificarii acestei Sali, spre binele copiilor, tineretului, dar si a maturilor Bucurestiului.