Distribuția
- Flo, Doamna Bennet, Fitzwilliam Darcy – Camelia Pintilie
- Tillie, Charlotte Lucas, Charles Bingley, Domnișoara Bingley – Dana Marineci
- Effie, Elizabeth Bennet – Oana Predescu
- Clara, Jane Bennet, George Wickham, Lady Catherine de Bourgh – Ana Udroiu
- Anne, Mary Bennet, Lydia Bennet, Domnul Collins, Doamna Gardiner – Iulia Samson
Regia: Alexandru Mâzgăreanu
Décor: Andreea Săndulescu
Costume: Alexandra Boerescu
muzică originală și aranjament musical: Alexandru Suciu
lighting design: Alexandru Mâzgăreanu
pregătire muzicală: Maria Alexievici
mișcare scenică: Mariana Gavriciuc
producător delegat: Vasea Blohat
În seara zilei de vineri, 20 septembrie, pe scena Teatrului Excelsior a avut loc prima reprezentaţie a musicalului Mândrie și prejudecată (un fel de) după adaptarea dramatică realizată de Isobel McArthur după romanul „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Am mers cumva cu o mică aşteptare privind desfăşurarea acţiunii şi alegerilor jocului actoricesc, una care din fericire nu s-a dovedit corectă. În schimb am avut plăcerea de a fi vizionat o punere în scenă în cheie modernă, s-a încercat ironizarea într-un mod actual al universului creat de către romanciera britanică, rezultând un spectacol impresionant.
Am fost plăcut surprinsă în egală măsură de efortul actoricesc și de modul impecabil în care s-a cântat. Am observat în ambele cazuri că s-a mizat pe alegeri care să fie mai aproape de generația Z poate și alpha, am recunoscut multe dintre valorile sau preferințele acestora. Romantismul înțeles în mod clasic nu mai încape în noua gramtică a sentimentelor, de aceea s-a încercat demonatarea mai multor constructe sociale care și-au pierdut în prezent relevanța prin semnificațiile lor originare. Inclusiv melodiile pe care le-au interpretat actrițele oferă o altă notă lumii de basm a lui Jane Austen. Faptul că am putut vedea numai femei evoluând pe scenă, indiferent de genul personajului pe care îl interpretau, pare o alegere prin care se face aluzie la faptul că romanul cuprinde un univers dedicat în exclusivitate femeilor. O premisă care va fi subminată de-a lungul desfășurării spectacolului, de asemenea această magie ce evocă o lume oricum nerealistă este de la început disipată de către naratoarele acțiunii, slujnicele, fetele în casă, fără de care moștenirea lăsată de nobilime nu ar mai fi existat. Din nou o perspectivă cât se poate de apropiată de sensibilitatea tinerilor zilelor noastre, majoritatea lor fiind tributară unor valori cu precădere de stânga.
Treptat, în ciuda prejudecăților create în jurul problemei romantice a cuplului clasic, începem să observăm umorul în care abundă tot fastul acesta cu iz romanesc. Cuplul clasic pare să fi fost reclădit, nu am mai fost intoxicată de parfumul specific cererilor în căsătorie și al curtoaziei care precedă acest eveniment în epoca lui Jane Austen (și nu numai). Femeia nu a mai fost portretizată într-un mod fantasmagoric, inclusiv ieșirile din scenă ale personajelor feminine s-au făcut într-o notă comică, cumva ca o contrazicere a propunerilor de tipul „femeia este o ființă fragilă, ginașă…” și alte adjective care ar putea induce ideea că o femeie „adevărată” trebuie să fie de departe această întruchipare a unei ființe lipsite de apărare sau de voință.
Decorul a mizat pe reprezentarea ideii de fast sau prețiozitate prin manipularea luminii, folosind un număr anume de oglinzi în funcție de bogăția spațiului în care ne aflam, pentru a face ca scena să „sclipească” în conformitate cu valoarea gazdelor. Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc la faptul că acea oglindă care a fost pusă de mai multe ori în fața publicului poate funcționa tot ca un mecanism de trezire la realitate, de amintire a faptului că ne aflăm într-o desfășurare ficțională.
Comicul a fost asigurat prin intermediul mai multor laitmotive, de cele mai multe ori fiind corelate cu tot felul de trenduri celebre în prezent pe social media sau de subminarea așa-ziselor valori care acum au statut de idei sau concepții învechite. Poate cel mai amuzată am fost de modul prin care s-a subliniat o lipsă de efort din partea lui Jane Austen în crearea personajelor masculine, ceea ce a făcut posibilă ca prezența masculinului să fie semnalată doar printr-o poziție anume a corpului sau printr-un guler mai impozant. Cel mai haios a fost domnul Wickham, cel care amintește de fascinația pe care o aveau femeile din epocile trecute față de ofițeri, sensibilitate deloc explicabilă prin comportamentul acestuia. Iar ideea, ce pare destul de bine susținută prin compararea cu originalul, potrivit căreia elementul masculin pare să fie schițat și lăsat la stadiul incipient este cu atât mai mult subliniată de reprezentarea domnului Bennet prin intermediul unui scaun și al unor haine. O personificare ce a necesitat de fiecare dată un efort depus de un alt personaj fiind adus sau scos de pe scenă de personaje feminine. În prelungirea acestei remarci cred că se poate preciza și faptul că au existat cazuri în care personajele secundare, a căror dezvoltare a fost oricum omisă în roman, să fie reduse la stadiul de ipostază. Statutul mătușii domnului Darcy Lady Catherine de Bourgh este redat prin conferirea unei înălțimi înțeleasă într-un mod absolut denotativ. Astfel regăsim această instanță critică într-o făptură extrem de înaltă cu o voce care răzbate în toți și toate. O altă caricaturizare reușită care a smuls multe râsete publicului.
Nu în ultimul rând am fost impresionată de modul exemplar în care actrițele au reușit să facă acest turn de forță trecând cu rapiditate din pielea unui personaj în a altuia fără să clipească. Un efort pe care nu l-am simțit, acestea reușind să ducă la bun sfârșit provocarea. Mi s-a părut un exercițiu de demonstrație, te poți doar gândi cum este să treci de la un statut la altul, de la un rol la altul și de la un gen la altul în numai câteva minute.
În încheiere pot spune doar că am asistat la desfășurarea unui spectacol ce poate fi cu ușurință pe placul celor tineri, dar care reușește să ajungă la inimile tuturor generațiilor. Chiar dacă se râde avem ocazia să vedem o reprezentație complexă, în care se descoperă imediat o muncă imensă. Mai spun încă o dată că se cântă mult și se cântă foarte bine.
Puteți vedea acest spectacol pe 29-30 noiembrie și 1 decembrie 2024, de la ora 19:00. Biletele se pot achiziționa atât online, direct din site-ul www.teatrul-excelsior.ro cât și în format fizic, de la casa de bilete a teatrului.
