A doua zi TIFF-iană a debutat în forţă, cu o selecţie de scurtmetraje româneşti, prezentate sub denumirea generică de Scurtmetraje româneşti II. Totalizând un număr de 111 minute, cele cinci selecţii candidează la premiul Cel mai bun scurtmetraj din Zilele filmului românesc.
În ordine cronologică, a fost vorba despre: Hello Kitty (Millo Simulov), Donna Must Die! (Ismail Jamadulin, Dragoş Dulea), De azi înainte (Dorian Boguţă), 30-40-50 (Iulia Rugină, Eva Pervolovici, Stanca Radu) şi Un alt Crăciun (Tudor Giurgiu).
- Hello Kitty este câştigătorul premiului pentru Ficţiune la Filmul de Piatra, ediţia a treia (ianuarie 2012). Este povestea a cinci prieteni care decid să facă o scurtă ieşire la mare – intrând apoi într-un film demn de ecranizarea romanului Zece negri mititei de Agatha Christie.
- Donna Must Die! pare un fragment dintr-un film noir, la această impresie contribuind atât jocul actorilor, cât şi tehnica de filmare, jocurile de lumini şi coloana sonoră. La CineMAiubit, acest scurtmetraj a câştigat premiile pentru regie Nina Behar şi pentru montaj. Cred că a fost cel mai bine realizat din cadrul acestei selecţii, venind cu o idee ghiduşă şi permiţând publicului să-şi imagineze un final pe măsură.
- De azi înainte a obţinut Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc la Festivalul NexT din acest an. Cu siguranţă, suficienţi spectatori se pot identifica sau regăsi în câteva dintre realităţile actuale prezentate de episodul din viaţa lui Ştefan. Acesta împlineşte 18 ani şi are parte de o aniversare deosebită, care debutează cu o lecţie de condus şi se încheie cu un amestec de sânge şi confuzie.
- 30-40-50 este alcătuit din trei secvenţe separate, unite însă prin particularităţile protagonistelor. O luptă acerbă pentru o sticluţă de sos tabasco ne arată că în dragoste, ca şi în război, totul este permis (30). Fanteziile pot fi exploatate chiar şi în preajma unor saci de gunoi (40). În sfârşit, o animaţie poate prezenta realitatea mai clar şi mai colorat decât un film clasic (50).
- Un alt Crăciun prezintă o istorioară mult mai familiară decât ne-am dori: cea a unei familii separate de veşnica goană după agoniseală şi un trai mai bun. Când părinţii sunt plecaţi în Italia, iar copilul este crescut de bunică, oricât de strălucitoare ar fi cadourile, ceva lipseşte din atmosfera de sărbători. De remarcat – excelentul grai ardelenesc al personajelor.
Pentru variaţie, am ales să vizionez mai târziu Frumoasa adormită (Sleeping Beauty), un film prezentat la cinematograful Florin Piersic, făcând parte din secţiunea Focus Australia. Produs în 2011, o are ca protagonistă pe Emily Browning, care este una dintre favoritele mele. După vizionarea creaţiei Juliei Leigh, mi-a venit greu să cred că actriţa cu pricina a debutat în filme destinate publicului foarte tânăr; am rămas, de asemenea, cu o sumedenie de întrebări retorice, şi mi-aş fi dorit ca regizoarea să fie prezentă pentru un Q&A consistent.
Seara s-a încheiat cu o manifestare deosebită, care a avut loc la Casa TIFF. A fost prezent acolo Rodion Roşca, artistul clujean care, în 1978, a pus bazele grupului new wave Rodion GA, alături de Gicu Fărcaş şi Adrian Căpraru – grup considerat de majoritatea criticilor ca fiind prima formaţie românească de muzică electronică.
Terasa Casei TIFF s-a umplut de oameni entuziasmaţi, mulţi dintre aceştia alegând să stea în picioare doar ca să se bucure de prezenţa deosebită a muzicii create de artist, cu ”scule” vechi şi entuziasmul caracteristic unei alte epoci. Am ascultat piese acustice şi piese vocale, iar ritmul a prins pe toată lumea fără preget, într-atât încât s-ar fi dorit chiar şi un bis sau mai multe. Seara s-a încheiat cu proiecţia filmului Vampyr (1932) al lui Carl Theodor Dreyer, acompaniat de muzica lui DJ Morphosis.
Am părăsit Casa TIFF cu o muzică aparte în suflet şi am salutat în treacăt prezenţa formaţiei Mandinga la TiffArt – o dovadă în plus că, anul acesta, organizatorii reuşesc să împace toate gusturile şi să anticipeze toate aşteptările.
