Sectiunea: Intoleranta noastra cea de toate zilele
LONE SAMARITAN – SHOMRONI BODED
SAMARITEANUL SINGURATIC
Israel – 2009
Regia: Barak Heymann
Casa producatoare: Heymann Brothers Films
Premii si festivaluri: FIPA International Film Festival 2010, Franta
Krakow International Film Festival 2010, Polonia
Cork International Film Festival 2010, Irlanda
Toronto Jewish Film Festival 2010, Canada
Chicago Festival of Israeli Cinema 2010, SUA
Cinemed Mediterranian Film Festival 2010, Belgia
In editia trecuta a Festivalului am avut ocazia sa vad filmul „Lady Kul El Arab”, produs de Heymann Brothers Film, sub regia lui Ebtisam Mara’ana .
Anul acesta, Heymann Brothers Film a prezentat in festival o noua productie subinscrisa aceleasi sintagme ”Intoleranta noastra cea de toate zilele”. Filmul este regizat de catre Barak Heymann, care are la activ , in aceasta postura, inca 5 documentare, dintre care amintesc Bridge over Wadi (2006), realizat alaturi de fratele sau Tomer Heymann. In calitate de producator, Heyman Brothers au realizat pana in prezent 9 filme documentare care reflecta realitatile sociale si religioase ale Israelului.
Mai intai ne punem intrebarea: Cine sunt samaritenii?
In cateva cuvinte, va spun ca samaritenii (Shomronim in limba ebraica) sunt un grup etno-religios coborator din Levant. Din punct de vedere religios ei sunt adeptii samaritanismului. O religie abrahamica, foarte apropiata de iudaism si bazata pe Torah samariteana, adevarata religie conservata a vechiului Israel, inainte de exilul babilonian. Ancestral, ei se pretind coboratori din triburile israelite ale lui Iosif si Levi, cu conexiuni in vechea Samarie, insa lexical, isi trag denumirea din termenul ebraic SHAMERIM, adica „pastratorii legii”.
In decursul istoriei, samaritenii au fost o mare comunitate, peste 1 milion in epoca romana tarzie, apoi, treptat numarul lor s-a redus la cateva zeci de mii si mai apoi, in timpurile noastre, respectiv in 2007, vorbim despre cca 712 samariteni, care traiesc in doua localitati in Israel, in Kiryat Luza pe muntele Garizim (in apropiere de Nablus – in Cisiordania) si in orasul Holon. Există, totuşi, adepţi si aderenti la tradiţii samaritene afara Israelului în special în Statele Unite.Procentul de femei este scazut in comunitatea samariteana. In comunitatea din Holon, s-a acceptat casatoria unor tinere cu barbati evrei si casatoria unor tineri cu femei de alta religie, cu conditia insusirii religiei samaritene.. Pe de alta parte, niciunuia dintre barbatii samaritenii din Garizim nu ii este permisa casatoria cu o femeie din afara comunitatii.
Diferentele principale dintre Samaritanism si iudaism, sunt:
1. Samaritenii cred că templul lui Yahve nu ar trebui să fie pe muntele Sionului din Ierusalim, ci pe muntele Garizim lângă Nablusul modern ( Shichemul vechi);
2. Ei cred că numai preoţii lor sunt legitimati, este un legitim, spre deosebire preotii din Ierusalim care se trag dintr-o linie nelegitima;
3. Ei acceptă ca autoritate numai Legea lui Moise (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronom), şi in acelasi timp, textul lor este uşor diferite de aceste cărţi. Profeţii şi Scrierile nu sunt recunoscute ca fiind de inspiratie divina.
Relaţia dintre iudaism şi Samaritanism este de obicei tensionata, cu radacini adanci in istorie si in aceste diferente religioase.
Tocmai aceasta problema universala a identitatii religioase si a apartenentei unei comunitati inchise, o reprezinta tematica filmului Samariteanul singuratic.
Sophie Tzdaka este astazi o cunoscuta cantareata si realizatoare de emisiuni TV. Ca si celelalte surori ale sale, ea a spart zidul, a parasit comunitatea samariteana, urmandu-si inima si iubirea pentru evreul Sam. Cele 125 de generatii precursoare samaritene i-au impus sa nu incalce dogmele, sa-si pastreze credinta, sa fie femeie si nevasta pentru un samaritean… in caz contrar: excomunicarea. Pentru ca samaritenii accepta sa ia femei, NU sa DEA femei. Totusi, de 15 ani Sophie duce dorul comunitatii, spune ca „e bine sa imbatranesti langa cine vrei”, vrea sa sarbatoreasca evenimentele religioase langa parinti, cunoaste prea bine importanta dragostei fata de Dumnezeu.
Insa pedeapsa cea mai apriga cade asupra familiei ramase in comunitate, asupra tatalui mai ales, acuzat ca nu si-a educat bine fetele si din aceasta cauza s-au pierdut patru femei ce puteau procrea pentru samariteni. Daca o fiica pleaca si pe deasupra devine o personalitate faimoasa, pericolul este cu atat mai mare pentru comunitate, reclama si anatema sunt proaste! Trecerea de la samaritanism la iudaism este o crima de neiertat si spalarea ei se poate face numai prin sange uneori.
Revolta tatalui, un bun samaritean se amplifica cu trecerea anilor si cu cresterea izolarii la care este supus de catre comunitate (in fond el este terorizat psihic si fizic de catre secta – ba chiar a ramas cu sechele de pe urma unei intemnitari abuzive). Si pentru ca Sophie considera ca „victima este numai acela care accepta sa fie victima”, tatal isi pastreaza credinta, nu vrea sa iasa din secta, accepta sa sufere, accepta blestemul asupra fiicei sale, dar incearca sa obtina pe cai legale reparatia acestor nedreptati. Batranul este un Samaritean singuratic, repudiat de comunitate, dar incapatanat si definitiv samaritean. Alaturi de el, Sophie incearca sa gaseasca raspunsuri atat pentru tatal sau, dar si pentru propriile intrebari. Pentru ca este din ce in ce mai constienta ca e greu sa scoti definitiv secta dintr-un samaritean. Prin urmare, care loc ti se potriveste in viata, care loc este numai al tau, fara presiuni sociale si religioase, care loc traieste vesnic in tine cu amintirea copilariei si a familiei, unde vrei sa te intorci in clipe de cumpana? Asa cum spune Shlomo Artzi in piesa sa, acolo unde fiecare cantec e o amintire:
Coloana sonora a filmului este realizata de catre Ehud Banai, talentat compozitor, cantaret si chitarist. Va ofer o piesa compusa si interpretata de Ehud Banai. El Adon Al Kol Maasim = Catre Dumenezeu cu tot ce facem:
Si iat-o pe Sophie Tzadaka intr-un clip pe you tube, interpretand piesa Galim (Valuri):
