Ziua a doua de la FILIT-ul de anul acesta a stat sub imperiul întâlnirii cu José Luís Peixoto, un scriitor portughez foarte cunoscut în lume, foarte apreciat și de cititorii români după volumele apărute la Editura Polirom și Editura Pandora M. Dar înainte de această întâlnire și după un interviu interesant cu Norris von Schirach (a cărui transcriere integrală o voi publica în zilele/săptămânile următoare), am participat la încă un eveniment foarte interesant:
Scriitori în Centru. Invitați: Cristina Hermeziu, Olga Ștefan. Moderator: Andrei Zbîrnea
Era al doilea meu eveniment din seria Scriitori în centru, de data aceasta cu două poete: Cristina Hermeziu, care este stabilită de mai mulți ani în Franța, unde scrie, traduce, este jurnalistă și organizatoare de evenimente literare în care este promovată literatura română, și Olga Ștefan, o poetă tânără și apreciată, inclusiv de mine, ne-cunoscătorul de poezie (anul trecut, chiar cu câteva zile înainte de lockdown, după cum și-a dus aminte chiar ea, am realizat un interviu despre volumul său, „Civilizații”, interviu intitulat „Poezia mea e o țară cu patru anotimpuri”). Moderator: prietenul meu, Andrei Zbîrnea, care nu a ezitat să menționeze celor două invitate că a pregătit această discuție în timp ce vorbeam vrute și nevrute la o… bere. De altfel, s-a achitat cu brio de această moderare, fiind atent, inventiv și spiritual.
Chiar dacă citesc prea puțină poezie, a fost o întâlnire foarte agreabilă, pentru că cele două invitate s-au potrivit perfect, chiar dacă nu se cunoșteau, s-au completat reciproc și au avut acea conexiune necesară pentru a duce discuția spre diferite unghiuri care să trezească interesul nespecialistului, ne-cunoscătorului. Cu delicatețe, cu inteligență, cu intervenții pertinente. Câteva mostre:
„Este foarte greu să aduci literatură contemporană în școli, pentru că există acolo sex, înjurături etc., așa că aduci opere cuminți. Este și aceasta o formă de cenzură.” (Olga Ștefan, poetă și… profesoară)
„Ministerul Învățământului din Franța recomandă 15-20 de titluri de literatură contemporană profesorilor, din care aceștia aleg câteva titluri și discută despre ele cu elevii, invită autorii în școli etc.” (Cristina Hermeziu)
„Mă bucur că există foarte multă poezie pe Facebook.” (Cristina Hermeziu, după intervenția Olgăi Ștefan care spunea că ea publică poezie pe social media, destinată doar unui număr bine ales de prieteni virtuali.)
„Prima mea poezie i-am arătat-o tatălui meu pe când acesta înfileta un bec, este o imagine care mi-a rămas pentru totdeauna în minte. Tatăl meu m-a sprijinit și m-a încurajat foarte mult.” (Olga Ștefan)
Serile FILIT: Întâlnire cu José Luís Peixoto. Gazda serii: Robert Șerban. Prezintă: Cătălin Sava
Sunt atât de multe lucruri de spus despre José Luís Peixoto, încât e greu să fac un rezumat aici, în câteva cuvinte. Este clar că este un scriitor mare, un scriitor apreciat, un scriitor care și-a câștigat o faimă internațională pe bune dreptate și este clar că a fost vedeta străină a festivalului de anul acesta (bine, circulă vorba prin culise că a fost declarat și Mister FILIT 2021). Această faimă i-a câștigat și pâinea cea de toate zilele, l-a transformat în scriitor care trăiește doar din scris (cu toate anexele sale, cronicar, moderator, om care oferă lecturi publice plătite etc.) și l-a cizelat încât să poată avea mereu un discurs public pregătit și răspuns la aproape orice întrebare.
Prezentați de „cel mai frumos bărbat din festivalul acesta” Cătălin Sava, chestionat de mereu bine-pregătitul Robert Șerban (inclusiv cu niște Vitamina C, adaptată vremurilor) și cu o traducere excelentă a Siminei Popa, l-am descoperit și eu pe José Luís Peixoto, pe care, mărturisesc, nu-l citisem (încă, pentru că mă așteaptă „Autobiografia” cu autograf). Și am descoperit multe lucruri interesante, am aflat despre relația dintre el și Jose Saramago și ce l-a învățat acesta, cum privește literatura, arta, dacă scrie „la comandă” (excelent exemplul cu tatăl său dulgher), ce scrie (de toate, de la versuri de black metal la livrete pentru operă, de la poezie la proză și piese de teatru), ce muzică ascultă etc. O mulțime de informații și asta e meritul Serilor FILIT și al FILIT-ului în general: te face să te apropii și mai mult de literatură, prin descoperirea mecanismelor interne ale gândirii scriitorilor și al concepției operei literare. Iar când vorbim despre scriitori deja consacrați, atunci învățămintele sunt cu atât mai puternice și, până la urmă, dovedite prin premii și exemplare vândute.
Ce mi-am notat din spusele lui Peixoto (cu mențiunea că, în următoarea zi, am făcut și un interviu cu autorul portughez, foarte volubil și foarte pertinent, unde mi-a povestit mult mai multe):
Premiile literare nu schimbă opera literară, ci doar viața autorului.
Furam ce puteam de la Saramago, iar în ultimii ani de viață am fost surprins că și-a făcut timp să-mi citească două romane. Tot Saramago îmi spunea să fiu atent la ceea ce scriu, la opera mea, în totalitatea ei.
Când publici o carte, este o declarație către oameni: „Uite, merită să citești asta.” Este important să crezi tu însuți, cu adevărat, în ceea ce le oferi celorlalți.
Să te gândești la moarte înseamnă să te gândești la viață. Moartea dă valoare artei. (fiind întrebat de Robert Șerban despre una dintre temele predilecte ale romanelor sale, moartea)
Nebunia este necesară artei, iar stereotipia este cel mai mare dușman al artei, al literaturii.
Cea mai bună metodă pentru a-ți convinge copiii să citească este să citești lângă ei.
Printre trupele mele preferate se află Moonspell (din Portugalia, heavy metal, cu care am și colaborat la un album) și Dimmu Borgir (black metal scandinav).
O nouă seară reușită FILIT (a doua zi, ”Autobiografia” lui Peixoto nu mai era de găsit pe la librării)!
(Sursă fotografii: FILIT Iași)
