Într-o seară ploioasă de toamnă ce părea ieșită direct din cărțile lui Dickens, m-am strecurat ud leoarcă și cu moralul la pământ în Cafeneaua Verona unde urma să-l întâlnesc pe Andrew Nicoll, scriitorul scoțian invitat de Editura ALLFA la Gaudeamusul onor anului 2014. Aveam să aflu imediat că ostilitățile aveau să se petreacă în ceainăria de la etaj, un loc mult mai intim și mai primitor. M-am bulucit pe treptele înguste spre numitul loc și m-am trezit chiar în fața numitului Andrew Nicoll, extrem de ocupat să-i arate pe tabletă ziaristei de la Mediafax, care-i luase un interviu, casa lui de pe malul mării, pe o faleză tipic scoțiană, și – mai ales – fotografii cu cei trei copii ai săi. Am fost oarecum șocat având în vedere popensiunea insularilor pentru scorțoșeniile de tip Phileas Fogg, dar mi-am amintit rapid că scoțienii sunt nițel mai altfel decât englezii. Aveam să-mi dau seama pe parcursul serii că Andrew Nicoll e un tip volubil, bonom, cu o incredibilă doză de autoironie pe care nu ezită s-o folosească și – mai ales – cu o mare dragoste pentru cuvântul scris și literatură.
Maestru de ceremonii a fost Dragoș Butuzea, omul din spatele cunoscutului blog Chestii livrești, care s-a documentat serios și a venit cu o serie de întrebări interesante pentru scriitorul Andrew Nicoll, dar care-au speculat mult prea puțin omul Andrew Nicoll. Păcat, pentru că aș fi fost încântat să-l aud pe Nicoll povestindu-ne mai multe despre viața sa – reflexe târzii din viața de ziarist de glossy feminin, ce să-i faci? 😉 Dragoș a reușit totuși să smulgă amănunte despre următoarea sa carte, a patra, pe care Nicoll a terminat-o chiar înainte de venirea la București. E o carte care pornește de la o crimă reală nerezolvată de acum zeci de ani, iar dosarul anchetei poliției i-a căzut întâmplător în mâini lui Nicoll și – parcurgându-l – a realizat că el își poate da seama cine-a comis crima pentru că poliția o luase pe un drum complet greșit. Așa încât a scris o carte despre asta.
Un punct inedit al programului l-a constituit întâlnirea scriitorului cu unul dintre personajele sale: Otto Witte din “Daca citesti asta inseamna ca am murit” prin intermediul actorului Mihai Baranga. Acesta a citit discursul scris de Raluca Vigheci (castigătoarea concursului “Otto Witte presedinte!”).
Sâmbătă, 22 noiembrie, în cadrul Gaudeamusului Andrew Nicoll și-a lansat cele două cărți în compania unui public numeros pe care l-a încântat cum ne încântase și pe noi cu câteva zile înainte. Liana Stanciu, Laura Câlțea (Blogul unei cititoare de cursă lungă) și Alina Vilcan (The One) au asigurat interfațarea cu cititorii autohtoni.
Andrew Nicoll s-a declarat încântat de oamenii întâlniți și dezolat de faptul că draconicul program pregătit pentru el nu i-a permis să viziteze aproape deloc Bucureștiul, dar că și-ar dori să mai revină, în ciuda circulației infernale din capitala noastră.
2 comments
of, ionuţ, ce mi-ar fi plăcut să-i pui invitatului multe întrebări despre viaţa sa! dar îţi mulţumesc pentru poze, sunt tare faine!
și mie mi-ar fi plăcut, dar eram acolo pe post de fotograf… cel puțin așa înțelesesem eu 😉
îmi pare bine că ți-au plăcut fotografiile 😉