Ediţia cu numărul 23 a Târgului Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură va avea loc în perioada 16 – 20 noiembrie în Pavilionul Central Romexpo. Invitatul de onoare al ediţiei 2016 este China, prezentă la târg cu un stand reprezentativ pentru literatura chineză contemporană şi cu un program dens de evenimente, dedicate profesioniştilor de pe piaţa cărţii şi publicului.
Ca în fiecare an, la fiecare dintre cele două mari târguri de carte din București, mi-am zis să fac o listă cu recomandări de cărți, iar fiecare dintre voi să vă alegeți una-două-zece cărți pe care să vi le achiziționați. De obicei, fac liste lunare de 10 cărți, la fel și la târg, dar de data aceasta au fost prea multe cărți care mi-au atras privirea și pofta de a le avea, așa că am împărțit lista în două – fiction și non-fiction – și la fiecare dintre ele, publicate în două zile consecutive, cărțile au depășit numărul standard de 10. Măcar să avem bani și timp pentru unele dintre ele.
Așadar, prima listă este 15 cărți non-fiction, ordinea fiind aleatorie:
1. -”Bandiții”, de Vasile Ernu, Editura Polirom: ”Un baiat din Bugeac, crescut si educat de o familie exemplara de sectanti, descopera o lume cu totul diferita de orice vazuse pina atunci: alta etica, alte valori si alte reguli. Iar oamenii ei arata, se imbraca, vorbesc, gindesc, actioneaza si cinta altfel. Aceasta e „imparatia hotilor” – oameni tatuati straniu, care au ales sa-si construiasca o societate proprie, nesupusa institutiilor oficiale, si pentru care normalitatea e strict interzisa. Chiar si sectantii ii considera „ingeri cazuti”. Iar daca nu pot fi salvati, sint aruncati in puscarii, unde ar trebui sa fie reeducati. Insa pentru ei inchisoarea inseamna „acasa”, ba chiar este necesara daca vrei sa devii bandit. Tinarul din Bugeac e atras de acesti marginali dupa ce, intimplator, se imprieteneste cu un hot faimos, cu rang inalt, din Odessa, iar acesta devine un adevarat maestru pentru el. Astfel patrunde intr-o lume necunoscuta si inaccesibila si descopera tainele unei comunitati pline de contrabandisti si tilhari, hoti de buzunare si prostituate, asasini si cersetori, ce isi pun totusi gaj viata pentru respectarea unui cod al onoarei. Banditii dezvaluie „in negativ” fata ascunsa, fascinanta a proscrisilor si felul in care e vazut raiul de catre cei ce traiesc in infern.”
2. -”Jurnale. 1919, 1936-1939, 1939-1940, 1959-1960”, de Cornelia Blaga-Brediceanu, Editura Humanitas: ”Născută într-o distinsă familie din Banat, frumoasă, elegantă, inteligentă, cultivată, Cornelia Brediceanu l-a cunoscut în 1916 pe Lucian Blaga, cu care s-a căsătorit patru ani mai târziu. Și-a susținut cu tact și discreție soțul în cariera diplomatică, la legațiile din Viena, Berna și Lisabona, și mai ales l-a ajutat să-ți împlinească destinul de poet și filozof. Stau mărturie a iubirii și devotamentului ei aceste pagini de jurnal, publicate într-o nouă ediție, revăzută și comentată de fiica autoarei, Dorli Blaga.
Blaga spunea că el și soția lui sunt o monadă. După apariția volumului Tatăl meu, Lucian Blaga, Dorli Blaga pare să-și fi propus, publicând Jurnalele mamei sale, să întregească monada.”
3. -”OCNA…ce binecuvântare! Jurnal, partea a doua”, de Evghenia Ghinzburg, Editura Corint: ”Colecția Corint Istorie vă aduce continuarea volumului Destin în bătaia vântului, jurnalul detenției Evgheniei Ghinzburg. După mărturiile cutremurătoare din Destin în bătaia vântului (despre calvarul său până a ajuns în iadul numit Kolîma), în a doua parte a jurnalului său, Evghenia Ghinzburg descrie viața în Gulag, eliberarea sa după ispășirea pedepsei, domiciliul forțat în Magadan până în momentul reabilitării oficiale din 1957. Cu o voință teribilă și încrederea că adevărul va triumfa, autoarea a avut puterea să reziste până la capătul drumului, ieșind din anii de teroare mai puternică, descătușată și dornică de viață, mai sensibilă și continuând să iubească poezia, cea care i-a adus alinare în momentele de cumpănă.”
4. -”Istoria megalomaniei”, de „«Ma plictisesc. Tu nu?» l-a intrebat presedintele Republicii Centrafricane, Jean-Bédel Bokassa, pe tovarasul sau din Gabon, Omar Bongo. «La ce te referi?» a intrebat conducatorul gabonez. «La faptul ca puterea, asa cum este ea, plictiseste. Suntem de multi ani presedinti si plictiseala ma consuma. Pe tine nu?» «Pai, nu.» «Serios? Știi? O sa fac ceva maret. O sa-i pun pe toti pe roate, o sa vezi. O sa devin Napoleon al Africii!» «Mai, sa fie, Jean-Bédel! Ia-o usor! Vino in Gabon si-ti fac rost de o sotie noua, ca data trecuta. Sau cere-i lui Ceausescu sa-ti trimita o alta românca, daca tot iti plac atât de mult europencele.» «Nu, prietene. O sa vezi ce-am pregatit!»“
Pedro Arturo Aguirre ne prezinta cu mult umor faptele si vorbele marete „pregatite“ de-a lungul istoriei de mintile cuprinse de febra cultului personalitatii. Nero, Napoleon, Hitler, Stalin, Kim Ir-sen, Ceausescu si multi altii constituie un inepuizabil material de studiu si o buna provocare de a face haz de necaz.”
5. -”Genocidul împotriva armenilor”, de Michael Hesemann, Editura Meteor Press: „Genocidul împotriva armenilor, de la începutul secolului XX, a provocat aproximativ 1,5 milioane de victime, conform aprecierii istoricilor epocii moderne. Sub pretextul unei presupuse conspiraţii a armenilor împotriva Imperiului Otoman, regimul Junilor Turci a pus în aplicare, cu o cruzime îngrozitoare, „viziunea” sa despre statul musulman pur. Până în prezent, guvernul turc neagă acest genocid, vorbind despre un „masacru regretabil”.
Michael Hesemann adaugă cercetării genocidului armean surse foarte noi: documente inedite, din Arhiva secretă a Vaticanului. Acestea probează, într-o manieră zguduitoare, această crimă împotriva umanităţii şi fac dovada încercărilor disperate ale papei Benedict al XV-lea şi ale serviciului său diplomatic de a stăvili crimele, scoţând în evidenţă, totuşi, înfrângerea omenirii în lupta cu barbaria.”
6. -”Chestionarul lui Proust”, de Joanna Neborsky, Editura Baroque Books: ”O serie de întrebări puse în tihnitele jocuri de societate cu parfum de fin de siècle, la fel de actuale și în grăbitul secol XXI: bucurii și tristeți, oameni iubiți și personaje detestate, speranțe, renunțări și gânduri înalte – sau poate mai puțin înalte, cu darul de a schița un profil cât mai aproape de adevăr. De adevărul pe care vi-l doriți. Sau de adevărul pe care vă doriți să îl știm noi?
„V-aţi gândit cumva când aţi fost fericit(ă) pentru prima oară? Eu mărturisesc sincer că nu. Şi nici care-i cel mai frumos lucru din viaţa mea. Dar observ abia acum că nu m-am întrebat niciodată ce mă caracterizează, ce-mi place, care-mi sunt calităţile şi defectele, ce anume caut în prietenie, ce am visat să fac în viaţă ş.a.m.d.
30 de ispite interogative necruţătoare, dar vindecătoare: asta-i miza cărţii de faţă.
Avem aici un pariu cu sinele, plus un hazliu, surprinzător şi instructiv joc de societate. Un soi de tombolă, unde comesenii pot să-şi adune răspunsurile, să (se) tragă la sorţi şi să încerce fiecare să ghicească identitatea celorlalţi.
Zău că merită. Pregătiţi masa!“ – DAN C. MIHĂILESCU
7. -„Tot înainte!’”. Amintiri din copilărie”, editori Simona Preda și Valeriu Antonovici, Editura Curtea Veche: ”Interviurile care se regăsesc în această carte nu sunt doar pentru generaţiile care au învăţat să citească la lumina unui cuptor, în momentul în care se lua curentul, ci şi pentru generaţiile care vor fi curioase să afle cum au trăit părinţii şi bunicii lor.
Partea goală a paharului este aceea că am apucat să trăim agonia totalitarismului, că am apucat să vedem la ce duce partidul unic şi dihotomia dintre ceea ce vorbeşti acasă şi ceea ce spui la şcoală. Iar partea plină este aceea că, tocmai din acest motiv, am prins apoi un moment unic, efectiv istoric. Am fost o generaţie infinit mai norocoasă decât cea a părinţilor noştri, care se năşteau în anii ultimului război (plus sau minus) şi care chiar au trăit comunismul din plin, cu dealurile şi văile sale. Noi am avut imensa şansă de a fi contemporani, în plină tinereţe, cu prăbuşirea acelei utopii. Drept care, într un fel, noi am trăit comunismul ca pe o boală a copilăriei — de genul celor total neplăcute pe moment, cu febră, usturimi şi mâncărimi uneori, care ţi mai lasă eventual şi ceva semne, dar care finalmente nu te omoară şi te imunizează pentru mai târziu.”
8. -”30 de povestiri adevărate. Carte de reportaj”, de Liliana Nicolae, Editura Casa de Pariuri Literare: ”Reportajele din această carte vorbesc despre aspecte din istoria recentă, cum ar fi migrația, corupția, viața în penitenciare sau problemele minorităților, închiderea spitalelor sau stresul care schimbă vieți, crizele din sănătate, povești ale unor oameni obișnuiți, care fac lucruri speciale. Regăsim, însă, și povești de demult, cum e cazul reportajelor despre luptătorii anticomuniști din munți, despre tezaurul de la Pietroasele sau istoriile din satele săsești. Reportajele surprind realități dintr-o Românie aflată în continuă schimbare, cu enorme discrepanțe. Sunt ca o fotografie a realității. Cine le citește află cum se trăia sau cum se trăiește în anumite locuri. Cum se schimbă sau de ce nu se schimbă lucrurile și mentalitățile.
Cartea cuprinde 30 de reportaje publicate în revista Dilema veche, dar și adaptări după reportaje sau documentare radio difuzate la Europa FM și Radio România Actualități.”
9. -”Ce nu știa Darwin”, de Andreas Wagner, Editura Litera: ”Teoria selecției naturale a lui Darwin ne explică exact cum sunt păstrate pe parcursul timpului adaptările folositoare. Dar Darwin nu a reușit să își dea seama care este cel mai mare mister al evoluției. După cum spunea pionierul geneticii, Hugo de Vries, „selecția naturală poate explica supraviețiurea celui mai puternic, dar nu poate explica apariția celui mai puternic“.
Pot mutațiile genetice, care au avut loc într-un interval de 3,8 miliarde de ani, să fie cu adevărat responsabile de apariția aripilor, a globilor oculari, a genunchilor, a capacității de camuflare și de digerare a lactozei, de fotosinteză și de restul minunilor create de natură? Și, dacă răspunsul este nu, care este mecanismul care explică viteza și eficiența evoluției? În Ce nu știa Darwin, renumitul biolog Andreas Wagner face rezumatul a cincisprezece ani de cercetări pentru a prezenta piesa lipsă din teoria lui Darwin. Folosind tehnologii experimentale și computaționale de neimaginat până acum, el a descoperit că adaptările nu sunt doar rezultatul hazardului, ci al unui set de legi care îi permit naturii să descopere noi molecule și mecanisme într-o fracțiune din timpul necesar unor variații întâmplătoare.”
10. -”Viata mea (Autobiografia)”, de Charles Darwin, Editura Herald: ”In Viata mea (Autobiografia) de CHARLES DARWIN avem privilegiul de a face cunostinta cu Charles Darwin nu doar in calitate de om de stiinta, ci si ca prieten, ca tata, ca sot si fiu iubitor. Darwin ne face partasi la existenta sa de zi cu zi, ne impartaseste metodele sale de lucru, amintiri dragi din copilarie si din tinerete – toate acestea facând din Viata mea o carte induiosatoare si totodata captivanta. Francis, unul dintre fiii naturalistului, intervine cu un text propriu, oferind o perspectiva inedita si bine-venita asupra caracterului si stilului de viata al lui tatalui sau. De asemenea, Francis ofera informatii despre arborele genealogic al naturalistului, precum si despre personalitatea bunicului si a tatalui acestuia.
Mintea indrazneata si neobosita, integritatea si simplitatea caracterului lui Charles Darwin sunt dezvaluite in aceasta relatare personala a vietii sale. Pasiunea lui pentru stiintele naturale i-a animat existenta, dar nu l-a impiedicat sa se bucure din plin de familie si prieteni, precum si de mici placeri precum lectura romanelor sau muzica.”
11. -”Jurnalul rosu. Ansamblul „Doina” al Armatei R.S.R. in China revolutiei culturale si in Coreea de Nord”, de Gheorghe Ghiulamila, Editura Vremea: ”Trei turnee, efectuate de Ansamblul „Doina” al Armatei într-un interval de 11 ani, sunt consemnate, pas cu pas, de unul dintre membrii corului, Gheorghe „Gogu” Ghiulamila, într-un jurnal unic, cu un farmec aparte, în multe dintre notații putându-se observa – în ciuda faptului că autorul nu a fost scriitor – un extraordinar talent literar. Primul turneu din China, care a avut loc în perioada 23 noiembrie 1966 – 13 ianuarie 1967, ne arată un tărâm încremenit parcă într-o ipostază bestială a celei mai bizare manifestări „artistice” a Revoluției Culturale. Relatările sunt fidele unei realități încă necunoscute în România acelor ani. Președintele Mao era venerat ca un zeu. Tot ce mișca în China de atunci, de la politică, artă, comerț și până la organizare militară, era influențat direct de gândirea președintelui Mao. Relatările lui Gogu Ghiulamila de la fața locului au aerul unor reportaje din timpul războiului rece.” Gelu Diaconu
12. -”Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei”, de Patrick Saint-Paul, Editura Polirom: „Mao i-a glorificat. China moderna le datoreaza miracolul economic. Viitoarea putere mondiala suprema s-a ridicat pe umerii milioanelor de tarani care, in cea mai mare migratie din istorie, au parasit zonele rurale pentru a deveni muncitori. La Beijing, peste un milion dintre ei traiesc in subsolurile insalubre. Prestind munci prost platite in asteptarea unui serviciu mai bun, mingong – muncitorii migranti – sint obligati sa locuiasca sub pamint. Veniti din toate colturile tarii in cautarea unei vieti mai bune, au ajuns in cele din urma sa-si insuseasca porecla pe care au primit-o: shuzu, «oamenii-sobolani».
Am fost sa-i intilnesc in canalele din Beijing. Am trait, cu intermitente, alaturi de ei timp de aproape doi ani: intr-o lume interzisa, fara ferestre, fara apa si caldura, luminata de neoane. I-am urmat in satele lor de bastina. M-am dus sa vad zecile de milioane de copii pe care i-au parasit acolo. Pentru ca ei sint incarnarea paradoxurilor chineze. Visul presedintelui Xi Jinping, apostolul ideologiei maoiste, este un miraj indepartat in tara capitalismului salbatic. Viata lor e departe de a fi un basm. Dar nu sint pregatiti sa rastoarne sistemul… Propaganda Partidului Comunist, speranta unei vieti mai bune si reinvierea confucianismului au facut «minuni».” (Patrick Saint-Paul)
13. -”Din Moldova. Tablouri și schițe din 1850”, de Wilhelm de Kotzebue, Editura Corint: „Materia acestor lucrări este luată din viaţa românilor moldoveni şi este tratată cu atâta cunoştinţă de cauză, cu atâta iubire de adevăr şi totdeodată cu atâta iubire a românilor, încât ne înfăţişează despre ţara noastră […] o icoană credincioasă, care trebuie să contribuie şi ea a ne face mai bine înţeleşi şi mai bine văzuţi în străinătate. […] Toate sunt scrise cu vioiciune, cu îngrijire pentru amănuntele împrejurărilor reale şi, pe lângă unele mustrări meritate, cu bunăvoinţă pentru noi.” (Titu Maiorescu)
„Această veche și știută carte a lui Kotzebue are o tinerețe care biruiește vremea și îmbunează toate vârstele. […] Este o icoană a societății moldovenești, este viziunea pământului iubit dintre Carpați și Prut, așa cum arătau ele la jumătatea veacului al nouăsprezecelea și cum le-a putut prinde un om crescut pe alt tărâm și adus de împrejurări pe meleagurile noastre.” (Gala Galaction)
14. -”1927. O vară care a schimbat lumea”, de Bill Bryson, Editura Polirom: ” In vara anului 1927, America avea o bursa prospera, un presedinte care lucra doar patru ore pe zi (si dormea cam tot restul timpului), un sculptor pe jumatate nebun ce planuia sa ciopleasca patru capete gigantice in stinca inaccesibilului munte Rushmore, o revarsare devastatoare a apelor fluviului Mississippi si un tinar aviator necunoscut pe nume Charles Lindbergh, care urma sa devina cel mai celebru om din lume. A fost vara cind a aparut filmul sonor, s-a inventat televiziunea, teroarea lui Al Capone a ajuns la apogeu si s-a luat decizia nechibzuita care a dus la Marea Depresiune. Cu umorul sau inconfundabil, Bill Bryson readuce la viata vara aceea uitata, in care America s-a maturizat, a pasit in centrul scenei si a schimbat lumea pentru totdeauna.”
„Mai multi autori au scris despre evenimentele din 1927, insa doar Bryson a adunat laolalta toate piesele colorate ale acelui anotimp fericit.” (The Boston Globe)
15. -”La şcoală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine”, de Tudor Vișan-Miu, Editura Corint: „Ca nepot al lui Duiliu Zamfirescu, fac parte dintr-o familie care a profesat scrisul și diplomația, cum au făcut bunicul, tatăl, sora și fratele meu. Ca și Regele, și eu am fost pasionat de motoare. I-am fost Măriei Sale coleg, prieten și partener în hobby-ul cu mașinile. Regele Mihai a primit, în liceu, o educație foarte bună și, prin călătoriile din țară, pe care le-am făcut împreună, a ajuns să cunoască România mai bine decât oricine. Dacă îl cunoști, cu bunele și relele lui, constați cum calitățile sale sunt mult mai numeroase decât defectele. Noblesse oblige!” (Lascăr Zamfirescu, fost elev în Clasa Palatină)
„Majestatea Sa Regele Mihai ne poate servi oricând drept model de bună-creştere, de eleganţă şi de înţelepciune, de tărie în credinţă şi de loialitate faţă de cei pe care s-a născut să-i conducă şi să-i slujească. Regele nostru este şi rezultatul unei formule originale de educaţie, a cărei poveste o veţi citi în continuare. Toţi Regii şi toate Reginele României au avut parte de o educaţie aleasă, dar în cazul Regelui Mihai metoda s-a aflat la intersecţia educaţiei primite în particular cu aceea oferită de şcolile publice. Principele Moştenitor Mihai a avut, astfel, posibilitatea de a primi o educaţie de o calitate specială, dar şi de a intra în contact cu ţara şi cu oamenii ei.” (Filip-Lucian Iorga)
Mâine, lista cărților de ficțiune pe care vi le recomand pentru Gaudeamus 2016.
