-Începem revista blogosferei cu două articole de pe ZiarulMetropolis.ro, ambele semnate de Ionuț Mareș. Primul este despre filmul Carol: ”Maestru al echilibrului, Todd Haynes redă într-un mod cât mai reţinut dorinţa tot mai puternică ce se degajă între cele două femei nevoite să îşi reprime emoţiile – mai tânăra şi timida Therese, vânzătoare în departamentul de jucării al unui mare magazin şi fotografă aspirantă, şi blonda Carol, femeia fatală din clasa de mijloc, îmbrăcată ca în reviste şi cu un uşor aer afectat, mamă a unei fetiţe şi soţie în plin divorţ. Nu e loc pentru exprimări publice ale afecţiunii (cel mult o mână pe umăr sau o mângâiere aproape imperceptibilă la masă în restaurant). Ea este lăsată pentru spaţiul intim, pe care cele două încearcă să îl găsească pornind într-o călătorie cu maşina şi petrecându-şi nopţile în moteluri. Însă chiar şi momentele de intimitate sunt dominate de o anumită discreţie – spectatorului nu i se oferă decât parţial poziţia unui voyeur.”
–Al doilea articol este despre câștigătorul Premiului Oscar 2016 la categoria cel mai bun film străin, ”Fiul lui Saul”: ”László Nemes urmăreşte pe parcursul întregului film un singur personaj – ungurul Saul Ausländer (jucat de poetul şi actorul neprofesionist Géza Röhrig) – membru al unei „echipe” (Sonderkommando) de zeci de prizonieri evrei de mai multe naţionalităţi obligaţi să execute diverse munci la ordinele gardienilor nazişti. Printre ele, dezbrăcarea şi deposedarea de bunuri a viitorilor gazaţi, curăţatul camerelor de gazare şi aruncarea cadavrelor în cuptoare. Camera de filmat este aproape nedezlipită de chipul protagonistului, care devine de altfel singurul reper pentru spectator, ultimul semn al vieţii într-un asalt necontenit de orori, într-un coşmar dominat deopotrivă de ordine şi haos.”
–Avem printre noi interesați de o ascensiune pe Everest? Am auzit că, de ceva timp, e mai greu să ajungi acolo, adică să primești permisiunea, dar cei dornici se pot inspira de pe articolul lui Marin Apostol de pe Blogdecinema.ro, cu ”5 filme de văzut înainte să urci pe Everest”. Dintre ele, The Wildest Dream (2010): ”Unul dintre cele mai interesante documentare făcute despre istoria alpinismului în general și despre Everest în particular. Realizat de Anthony Geffen și narat de Liam Neeson, The Wildest Dream urmărește două povești paralele aflate la 75 de ani distanță. În primul rând, este vorba despre prima tentativă de cucerire a Vârfului Everest, din 1924, de către legendarul George Mallory și partenerul său, Andrew Irvine. Apoi, redă povestea lui Conrad Anker, cel care a descoperit trupul înghețat al lui Mallory, în 1999. Conrad și Leo Houlding reconstituiesc pașii lui Mallory și Irvine pentru a afla dacă cei doi au cucerit Everestul sau nu.”
–Iulian Fira continuă (ca și mine) să vadă filmele de la Oscar. Printre ele, obligatoriu este și The Hateful Eight, al lui Tarantino: ”Cum spuneam inca de la Django Unchained, mi se pare ca Tarantino a imbatranit si nu mai stie cum sa tina sus stacheta pe care singur si-a ridicat-o cu Reservoir Dogs si Pulp Fiction. Trecut-au vremurile dialogurilor spumoase – acum sunt pedante, cauta umorul negru cu prea mult ardoare si au nevoie de explicatii de la un narator omniscient, ca actiunea sa ramana inchegata. Basca morala impaciuitoare nord-sud, dupa ce negrii se razbunasera pe albi in filmul anterior. Ce i-a mai iesit totusi lui Tarantino sunt atmosfera in care pericolul e dens ca un abur si interpretarile inspirate: Samuel L. Jackson, Tim Roth si Michael Madsen sunt deja abonati de-ai regizorului, dar noutatile placute au fost emfaza draceasca a lui Jennifer Jason Leigh, brutalitatea taraneasca a lui Kurt Russell, farmecul diabolic al lui Channing Tatum, placiditatea senila a lui Bruce Dern sau dubiosenia lui Demian Bichir. Campion ramane insa personajul lui Walton Goggins, idiot, idealist si chiar onest.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Il gesto delle mani” (2015) – Mâini.Gesturi.Artă.
–”Usturoi” (2014)
