-Corina a avut asteptari mari de la De rouille et d’os si de la Jacques Audiard, dar a fost oarecum dezamagita. Nu total, dar nici nu a fost ceea ce isi dorea: „Din pacate, filmul m-a dezamagit. Nu e prost, departe de mine gandul, dar nu se pliaza asteptarilor. Mi s-a parut umtl prea melodramatic si usor previzibil/ hollywoodian spre sfarsit. E ciudat totusi (si reconfortant, trebuie sa recunosc) cum Audiard reuseste sa mentina un echilibru intre melodrama si realitate cruda pe parcursul a trei sferturi din film. Doar ca la sfarsit totul sa se prabuseasca intr-o scena baiguita si impleticita.”
–Pe Marele Ecran, o prezentare a filmului din seria „1001 de filme de vazut intr-o viata”, Freaks din 1932, despre care am scris si eu aici: „Realizat de acelasi Tod Browning care daduse lovitura cu Dracula in anul precedent, Freaks e ceva ce chiar si acum, la 80 de ani de la premiera, iti da o senzatie nelinistitoare. Motivul e, bineinteles, legat de distributia folosita, o gasca de „ciudati” care-si aveau locul pe la circuri sau carnavaluri ambulante, oameni cu diformitati atat de reale incat nu aveau nevoie de nici un fel de machiaj sau costum pentru a convinge. Si trebuie sa marturisesc, nu e relaxant sa urmaresti o jumatate de om alergand in maini sau ‘torsul uman’ aprinzandu-si o tigara cu limba. „
-Pe IstoriaFilmului.ro, este recenzata capodopera Revolta de pe Bounty (Mutiny on the Bounty, 1935): „Industria filmului american a suferit o schimbare majoră la sfărşitul anilor 1920, începutul anilor 1930; două momente importante în acest proces au fost aşa-numita „explozie sonoră” şi apariţia sistemului de studiouri. Era nouă însemna feţe noi. Spectatorii aveau nevoie de poveşti noi şi proaspete şi de un rebel nou, actual şi tânăr care putea fi modelul unei generaţii întregi. Frank Lloyd a profitat de această lipsă în filmul său Revolta de pe „Bounty”.”
-Din seria „bloguri noi”, astazi va recomand Cinekis si un film despre care am auzit in premiera aici: The Emperor’s Club (2002): „Misiunea unui profesor pare adesea utopică, o luptă cu morile de vânt, iar afirmații de genul „premianții școlii nu sunt premianții vieții”, sau „nu eram bun la școală, dar uite că am ajuns președinte” adâncesc prăpastia dintre dezideratul și rezultatul muncii sale. Educația nu înseamnă numai informații, cultură, dar și decență, respect, dăruire. E vorba despre o sumă de valori care nu se transmit pe cale genetică, pare-se, ci necesită un efort de asimilare. Le găsim acasă sau la școală, dar oriunde am fi trebuie să le învățăm, să vrem să le primim în viața noastră. Se poate trăi fără ele, la marginea umanului, dar nu se poate construi nimic durabil fără ele.”
–Bogdan de la Blogul cu filme scrie si el despre Dupa dealuri: „”După dealuri” nu își propune să facă nicio radiografie a României de astăzi (deși după o singură vizionare, discuțiile pot fi diverse, lărgite, dar nu și puse în brațe realizatorului), și nici să demonizeze viața monahală, nici să o ridiculizeze (așa cum unii ar fi tentați să creadă). Ia lumea monahală de-a gata, îi respectă cutumele, neputințele, limitele, erorile. Drama conflictuală se petrece atunci când cele două se întrepătrund, și una încearcă să o subordoneze pe cealaltă, ba chiar să îi găsească leac celeilalte. Voichița, ajunsă pe mâinile lui Tati, se închină regulamentelor mănăstirești. Ea înțelege că lumea din care a făcut parte până atunci trebuie să înceteze a mai trăi. Aici, jocurile de cărți prin ungherele internatului nu își mai au locul. Frumusețea unui păr lung trebuie mascată de hainele impersonale ale mănăstirii. Nimic nu îți mai aparține, iar noaptea e pentru pentru rugăciune. Cât această distanță de lumea cealaltă este păstrată, în trup și minte, pacea este stabilită. „
(Jovi)
-Cel mai recent film din seria James Bond ‘Skyfall’ s-a bucurat de mai multe cronici in aceasta saptamana in blogosfera. Andrei Şendrea de la liternet.ro este de parere ca: ‘Skyfall este evident o încercare de a face altceva, dar în afară de rolul lui Bardem şi de moartea iniţială a lui Bond (care promitea enorm), toate aceste autoironii nu se încheagă în ceva mai mult decât zâmbetul de moment. Rămâne o lecţie despre cum se face un Bond, o lecţie şi nu un film care să revoluţioneze genul, o artă poetică care inovează acolo unde poate şi care râde de propria impotenţă acolo unde nu poate. O iniţiativă interesantă susţinută cu un regizor de primă mână, care promite dar nu livrează, pentru că, până la urmă, nu poţi să-l omori pe Bond la fel de sigur cum nu poţi să scoţi reclama la marca de maşini care sponsorizează filmul.’
-Angela de la AnzhelaMovies scrie in schimb: ‘La jumatate de secol de cand domnul Bond comanda primul martini si incepea sa defileze pe marele ecran, „Skyfall” resusciteaza ideea de agent secret sub acoperire si aduce un suflu proaspat ideii de complot politic, atentat terorist si misiune de recupare si/ sau salvare.’ Voi vedea si voi povesti si eu.
-Alexandru Plesa de la Raluk a vazut antologia de filme ‘horror’ V/H/S si a ramas cu impresii amestecate: ‘Dar filmul imi place. Am avut momente de Ooo si Ah, dupa care am baut suc, ca aveam ceva in gat. O alta parte negativa e ca, desi vor sa para ca e filmat de amatori, camera se misca un pic prea mult. Toti tremura. Un ultim punct pozitiv e ca V/H/S arata foarte bine pentru un low budget. Va spuneam – V/H/S pentru ca The ABCs of Death nu s-a lansat inca, pentru ca ambele merg in aceeasi directie. Daca va place V/H/S unde sunt doar 5 filme horror, in ABCs vom avea ocazia sa invatam alfabetul in horror. In curand, 26 de povesti horror ce sper ca ma vor speria.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Killer Joe” (2011)
-„Den skaldede frisør (Love Is All You Need, 2012)”
-„What to Expect When You’re Expecting” (2012)
-„Argo” (2012)
-„Le conseguenze dell’amore” (2004)
