-Victor Buzura scrie pe Poison Whisky despre Beasts of the Southern Wild, un film pe care il noteaza cu aproape nota maxima, 4.5/5: „Filmul a fost comparat deja cu filmele lui Malick, dar pentru mine singura asemănare este narațiunea din off în vocea lui Hushpuppy, care aici are mult mai mult un rol narativ decât au narațiunile lui Malick. Ar mai fi vreo două-trei close-up-uri cu diferite gângănii sau animale de mare care ne aduc aminte de imagini similare din ”The Thin Red Line” sau ”The Tree of Life”, însă ”Beasts of the Southern Wild” este un film „de sine stătător” – nu trebuie să fii un cunoscător al cinema-ului american de autor sau un pasionat de cinema independent ca să îl înțelegi și să îți placă. Cred că trebuie să te încăpățânezi destul de tare ca să rămâi cinic în fața acestui film. Chiar și în momentele sale cele mai puțin credibile (precum întâlnirea cu „bestiile”), există ceva care te atrage în mijlocul acestei povești și te invită să privești dincolo de simplele imagini care apar pe ecran.”
–Si prietenii nostri de la Marele Ecran au vazut Cloud Atlas (despre care a scris si Delia aici) si i-au acordat ratingul de Colectabil. Richie scrie despre el: „In ce priveste „valoarea de productie” Cloud Atlas arata pur si simplu trasnet. Lucrand cu o poveste intinsa pe vreo 400 de ani, filmul face eforturi remarcabile in a prezenta fiecare perioada in care se desfasoara intr-un mod credibil, fie ca e vorba de epoca victoriana si costumele ei, fie ca imagineaza un oras futurist cu extravaganta lui tehnologica. Imaginatia creativa a celor implicati e pur si simplu impresionanta si nu de putine ori am renuntat la a urmari efectiv dialogul ramanand captivat de un cadru ce-mi lua graiul. E un mister cum un astfel de film a putut fi produs fara un studiou important in spatele lui avand in vedere bugetul consistent de care a fost nevoie.”
-Bogdan ne vorbeste saptamana aceasta despre Amour-ul lui Haneke: „Haneke nu se dezice de stilul lui de a pune probleme: visceral, fără nicio urmă de sentiment, sec și pentru unii, neatractiv. Rezolvările dramatice nu fac nici ele rabat de la esențial: violență. În mare, ”Amour” este foarte apropiat ca stil de ”Pianista”. Bonusul care face diferența este dat, pe de o parte de subiect (doi bătrâni trăind într-un apartament burghez care își duc viața pe timp de boală), iar pe de altă parte, actorii colosali (Jean-Louis Trintignan – la ultimul lui rol, probabil unul dintre cei mai inteligenți actori francezi all-time, și Emanuelle Riva – fața inconfundabilă din ”Hiroshima, mon amour”) puși cumva într-o situație filmică ingrată, aceea de a-și confrunta viețile și moartea aflată nu atât de departe. „
(Jovi)
-Angela de la AnzhelaMovies a vazut si scrie despre ‘Footloose’: ‘O simbioza adolescentina cu iz de romantism, intre „Grease” si „Dirty Dancing”, un remake nu neaparat necesar, cat bine primit , „Footloose” binedispune si invita la dans pe ritmuri oldies. Comparatiile cu cele doua filme vin pentru a intari convingerea ca povestea este una clasica, tipica filmelor anilor ’80, admirand o atmosfera satioasa surprinsa in doua ore de razvratire juvenila. De la rebeliunea unor tineri, la dramele standard, pana la muzica si dragostea pentru dans, „Footloose” se compune ca o piesa care nu este mai mult decat o productie exclusiva unui public tanar, obisnuit cu MTV-ul. De data asta m-am pliat unei dispozitii de visator si recunosc ca m-am simtit bine.’
-Ionut Mares de la Marele Ecran scrie despre ”O lună în Thailanda”, filmul de debut al lui Paul Negoescu: ‘De unde atunci senzaţia că filmul nu este suficient de puternic pentru a rămâne cu tine şi după ce ai ieşit din sala de cinema? Poate din verbiaj şi din neasumarea pe deplin a unei poveşti irepetabile, care, abia odată epuizată prin identificare, poate exploda în cioburi de sensuri în care să se regăsească fiecare spectator. Realist în intenţie, O lună în Thailanda păcătuieşte, all in all, printr-un schematism uşor demonstrativ, din cauza simetriei căutate, menită a oferi prilejul de a glosa pe tema ciclicităţii, în acest caz – a ceea ce am putea numi „pedalarea în gol”.’
-Despre acelasi film a scris si Cezar Gheorghe in Observator Cultural si verdictul sau este mai apreciativ: ‘Fiind realizat de o echipă cu o medie de vîrstă sub 30 de ani, O lună în Thailanda este un debut important care anunță o generație de realizatori și actori ce promit un cu totul alt mod de a gîndi filmul.’
-Despre filmul de animatie ‘Cinci eroi de legenda’ (Rise of the Guardians) scrie ioananix de la ‘TO THE EDGE AND BACK’: ‘Rise of the Guardians este entertaining, povestea e buna spre foarte buna in prima jumatate a filmului si actori distribuiti perfect pe voci si roluri. Animatia este superba si ce conteaza per ansamblu este ca te simti bine alaturi de cei cinci gardieni. Surpriza placuta a venit pe langa capitolul animatie, din partea actorilor. Cu greu o sa-l recunoasteti pe Alec Baldwin iar Jude Law si accentul sau britanic in cheie evil este un deliciu. Rise of the Guardians te duce cu gandul la the Avengers in versiune animata dar acest lucru nu face o defavoare filmului, ba mai mult surprinde foarte bine diversitatea personajelor ce lupta cot la cot impotriva lui Pitch. Tema filmului este puterea credintei. Believe. Sa crezi in aceste personaje: Mos Craciun, Zana Maseluta, Mos Ene, Iepurasul de Pasti, Jack Ger. Inocenta copilariei si capacitatea unui copil de a crede in aceste fapturi de basm este de fapt adevarata putere a celor cinci. O puterea mai mare decat caracteristicele cu care sunt inzestrati.’
-Madalina Dumitrache de la liternet.ro a vazut ‘Salmon Fishing in Yemen’: ‘Pelicula este o adaptare a romanului Salmon Fishing in the Yemen al lui Paul Torday. Ecranizarea făcută de Simon Beaufoy, după best-seller-ul britanic, este un mariaj între o „poveste cu tâlc” şi o comedie romantică, deşi fluiditatea firului narativ este adesea artificială. Filmul descrie lumea arabă ca o adunătură de fanatici bărboşi sau emiri bogaţi şi excentrici, care-şi doresc o rezervaţie de somon sălbatic în plin deşert.Totuşi, ca să creeze alibiul perfect pentru realizarea unei comedii romantice, ar fi fost nevoie de ceva mai solid, fără doza de artificialitate la vedere.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–editorial special de 1 decembrie despre “Cele mai bune filme româneşti”
-“Hasta la vista” (2011)
–„Jin líng shí san chai” (2011) – The Flowers of War
–„Călătoria lui Gruber” (2008)
-„Disgrace” (2008)
–„Jaws” (1975)
