-O noua serie de articole interesante pe IstoriaFilmului.ro, despre muzica romaneasca de film: „Abordăm, cu rândurile de mai jos, un domeniu pe cât de mirific pe atât de necunoscut: muzica românească de film. E un continent neexplorat, cu multe semne de exclamare. Harta sa ar fi împănată cu expresii de genul hic sunt leones, dar şi cu exemple glorioase şi realizări de vârf. Compoziţiile care au înviorat coloana sonoră a filmelor româneşti depăşesc, de multe ori, în calitate filmele pentru care au fost pregătite. Iar împrejurarea în care compozitorii se dovedesc mai moderni ca filmele şi regizorii pe care-i servesc nu constituie un accident, ci mai degrabă regula.”
–Saramon scrie pe Blogdecinema.ro despre filmul lui Abbas Kiarostami, Like Someone in Love, vazut la Les Films des Cannes a Bucarest. Impresia nu este prea favorabila: „Kiarostami se joacă din nou cu identitatea personajelor sale, chiar dacă o face într-un mod mult mai subtil aici. Îi place să creeze confuzie şi să lase loc la discuţii, însă, spre deosebire de Certified Copy, Like Someone in Love pare lipsit de o direcţie clară, evidentă. Poate că aceasta există, însă mie îmi scapă cu desăvârşire. Nu spun că nu merită vizionat. Atmosfera, muzica, imaginea, luminile, fiecare cadru îţi dau un sentiment de linişte, te transportă în lumea lui Akiko, a lui Noriaki şi a fostului profesor Takashi, numai că nu-ţi poţi explica ce cauţi tu acolo.”
–Cinneseur scrie pe scurt despre „Killing Them Softly„: „Dintre multele personaje ce-şi fac de lucru prin cadru, unul singur are vână, deşi e fără miză în poveste şi typecast cap-coadă: James „Tony Soprano” Gandolfini. În rest, vorba cuiva, electroni săriţi de pe orbită şi un scenariu-şvaiţer în ciuda materiei prime generoase, un roman din anii 70, Cogan’s Trade. „
-Tot Cinesseur scrie un adevarat eseu despre Holly Motors şi Leos Carax: “O posibilă grilă de lectură a acestui film – pentru unii – ancombrant ar putea fi rezumată astfel: reasamblarea unor fragmente de real în regim coşmaresc-oniric (toată acţiunea, preponderent diurnă, e centrată asupra unui domn Oscar ce „trăieşte”/traversează 11 vieţi-surogat, una mai diferită ca alta). Desigur, există tentaţia reducţionistă de a vedea în Holy Motors reciclarea unor teme, obiecte sau personaje pe care le-am întâlnit şi-n celelalte 4 lungmetraje de Carax (plus segmentul din omnibusul Tokyo! din care a fost resuscitat Monsieur Merde). Micuţul Renault 5 roşu aminteşte de Boy Meets Girl, cameo-ul lui Michel Piccoli face legătura cu Mauvais sang, bătrâna cerşetoare pare că vine din Pola X, în timp ce îndrăgostiţii crepusuculari sfâşiaţi de regrete descind direct Les amants de Pont-Neuf”.
(Jovi)
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–„Date Night” (2010)
–„Bobby” (2006)
-„Miami Vice”, serialul politist celebru din perioada 1984-1990
–„Tobruk” (2008)
