–O noua recenzie a unei capodopere pe IstoriaFilmului.ro. E vorba de All About Eve (1950): „Punctul culminant al Oscar-urilor din 1951 a fost fără doar şi poate producţia lui Joseph L. Mankiewicz, All About Eve, care venea din direcţia teatrului, care şi până în ziua de azi deţine recordul în ceea ce priveşte numărul de nominalizări (14). În acest fel, doar Titanic, pelicula lui James Cameron a reuşit să-l ajungă din urmă, cu 60 de ani mai târziu. În schimb filmul lui James Cameron a câştigat 11 premii din cele 14 nominalizări, în timp ce All About Eve a încasat doar şase. Fără îndoială, şi pelicula lui Mankiewicz ar fi meritat cel puţin tot atâtea premii, dar acesta este deja subiectul unui alt articol. Mai bine să ne uităm ce merită aflat despre această Eve…”
-Ionut de la Movie Zone continua incursiunea lui in lumea filmelor documentare poloneze: „Daca in articolul precedent vorbeam despre Polonia aniilor 50′ acum trec mai departe cu 10 ani. Obiectul articolului fiind documentarele realizate de regizoarea si scenarista Krystyna Gryczełowska intre anii 1960-1971. O cineasta “crescuta” de reprezentantii “black series” (anii 50′) de unde isi inspira si cultiva temele de abordare intr-un mediu mult mai feminist. Daca perioada propagandei intensive si-a pierdut din intensitate, prin intermediul acestor documentare vom descoperi realitati istorice la nivel de individ. 5 documentare ce au in prim plan omul si rutina sa, societatea intr-un nou regim politic, radiografia a individului acestei societati intr-un stil cat se poate de realistic.”
-De curând, a apărut prin online posterul oficial al Festivalului Internaţional de Film de la Cannes. Nu s-au anunţat încă nominalizările la principalul premiu al festivalului, dar au apărut pronosticurile. Pe la noi, primul este Cinesseur: „Avem preşedinte al juriului (Spielberg), avem şi marea uvertură (varianta kitsch-euforică a lui The Great Gatsby), avem şi afişul, iată-l aici, în dreapta, dar nu avem filme în competiţie. Sunt doat speculaţii, am văzut câteva şi prin Liberation, aşa că până nu se mai trezesc alţi adormiţi, iată cum văd eu lista, mă rog, o parte din ea, filmelor care vor concura pentru Palme d’Or! Pe ce mă bazez, vă veţi întreba (poate)? Nici un parior serios nu-şi dezvăluie secretul, dar acuma fac o excepţie (oricum nu spun tot). Mă bazez, deci, pe mine, de la primul până la penultimul rând, apoi pe fler, hazard, trenduri, improvizaţie şi, cum altfel?, pe gesturile/ gusturile/manierismele lui Thierry Frémaux, cel care face şi desface liste şi selecţii pe Croazetă.”
(Jovi)
–‘Rocker’ al lui Marian Cristian a fost vazut de Andrei Sendrea care scrie despre el la liternet.ro: ‘Cu acest film, Marian Crişan, duce realismul Noului Cinema Românesc un pic mai departe. Felia de viaţă oferită publicului de Rocker, pe lângă că e ternă, monotonă şi lungă (ca toate feliile de viaţă), prezintă toate aceste calităţi chiar şi prin raportarea la ea însăşi: „Am încercat să fac un film care să nu aibă o structură narativă convenţională, cu răsturnări de situaţii, cu surprize.” (Marian Crişan intervievat de Ana Maria Sandu pentru Dilema Veche). Aici regizorul spune de fapt o jumătate de adevăr sau, un adevăr întreg, dar pe care îl înţelegi ca atare doar după ce filmul se termină. Într-adevăr Rocker nu are asemenea răsturnări de situaţie dar le anticipează în mod consistent şi le dozează ştiinţific pentru a ţine spectatorul în priză … Rocker ne oferă deci, o felie de viaţă aleatorie nu acea felie de viaţă relevantă pentru destinul personajului urmărit, nu o poveste ci o suită de întâmplări cotidiene. Un fel mai pur de realism, care macină din convenţia cinematografică prezentă chiar şi la filmele noului val: prezenţa întâmplătoare a camerei într-un loc în care, până la urmă se va întâmpla ceva. Este mai plauzibilă prezenţa întâmplătoare a camerei într-un loc în care, până la urmă nu se va întâmpla nimic.’ Hmmmmm …
-Angelo Mitchievici de la ‘Romania literara‘ a vazut ‘Misiunea: 00.30 A.M. (Zero Dark Thirty) ‘ al lui Kathryn Bigelow: ‘Filmul lui Kathryn Bigelow este departe de a fi unul controversat în ciuda directeţii cu care regizoarea arată ceea ce nu ar trebui arătat. Este mai degrabă o formă de onestitate asumată, războiul cu facţiunile teroriste arată aşa şi nu altfel, dificultăţile reclamă adeseori soluţii excesive şi acest fapt se prezintă ca atare. Aceste metode nu rezolvă dizolvarea celulelor teroriste mai mult decât o fac inteligenţa şi abnegaţia însă ele sunt parte din sistem. Un secretar de stat cere nici mai mult nici mai puţin decât „ţinte”, undeva mai sus jocul se joacă cu alte strategii. Însă miza esenţială a filmului o constituie individul, cel care poate schimba cursul jocului, cel care găseşte soluţia într-un hăţiş de evenimente, cel care asumă riscul într-un mod inteligent. Într-un fel, regizoarea îşi construieşte eşafodajul în jurul unui singur personaj pe care-l sacrifică într- un mod subtil confiscându-i existenţa în virtutea unei misiuni exemplare. Nimeni nu-l va întreba vreodată dacă merită. ‘
-Despre Premiile Gopo a scris la Marele Ecran Ionut Mares: ‘Absenţa lui Mungiu l-a ajutat totuşi pe Radu Jude (care şi el a strălucit prin absenţă; motivat, a zis producătoarea Ada Solomon, pe care o credem pe cuvânt, dacă tot a urcat de atâtea ori pe scenă). Jude a luat cele mai tari premii cu Toată lumea din familia noastră – pentru cel mai bun film, pentru cea mai bună regie şi pentru cel mai bun scenariu (semnat împreună cu Corina Sabău). Pe merit. Filmul a mai dat trei trofee importante: Şerban Pavlu, care îmi place tot mai mult (comparativ cu Dragoş Bucur, de pildă, despre care am aflat tot la Gopo că anul ăsta se lansează în (!) regie), pentru cel mai bun actor în rol principal (dintre nominalizaţi a lipsit Andi Vasluianu, vizibil supărat); Mihaela Sîrbu, pentru cea mai bună actriţă în rol secundar; Gabriel Spahiu, pentru cel mai bun actor în rol secundar.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-„Shadow Dancer” (2012)
–„Domestic” (2012)
–„The Wizard of Oz” (1939)
–„Betoniera” (2011) – NexT 2013
–„Şanţul” (2012) – NexT 2013
