-Colegul nostru de blogosfera, Marian de la FilmSinopsis, a inceput in aceasta saptamana o serie de articole despre filmele lui Hitchcock, o initiativa asupra careia se va scrie mult, de catre mai multe bloguri cinefile (inclusiv noi vom scrie cate ceva!). Primul film recenzat este „Strangers on a Train„: „Strangers on a train e un thriller captivant despre o crimă şi un plan genial. Probabil pentru prima dată într-un film o crimă dezvoltă un scenariu inteligent, intrigant, complicat şi în acelaşi timp simplu. Doi străini într-un tren, fiecare cu nişte problemele personale discută despre un schimb de crime sau o crimă încrucişată. Conform planului malefic, fiecare trebuie să elimine persoana pe care colegul de drum o vrea moartă. Poliţia nu ar avea rezolvare pentru acest caz fiecare urmând să aibă un alibi solid. Lipsa legăturile dintre victimă şi criminal ar îngropa definitiv cazurile şi cei doi ar scăpa cu ușurință de toate problemele.”
-Tot Marian de la FilmSinopsis.ro ne povesteste in aceasta saptamana de castigatorul premiului cel mare de la TIFF 2012, Oslo 31 august: „Oslo 31 august este un film inteligent despre consecinţele dependendeţei. E melancolia unui om care a deviat de pe traseul firesc al vieţii şi care nu se mai poate adapta. Un film bine regizat, bine gândit şi care merită premiul cel mare de la TIFF 2012.”
-Adina scrie la „Buticul cu filme si carti” despre Get the Gringo (2012), ultimul film al lui Mel Gibson: „Get the Gringo are rezonanța anunțurilor western cu mesajul: Wanted, aceeași lozică iese ușor din film și transmite un mesaj despre rețeta reușită a filmului: distribuția, umor, imagine, plot, muzică, replici toate aduse la limita bunului simt al hollywoodului, acolo unde spectatorul se mai poate încă bucura de o scamatorie reușită fără să fie martorul dezvăluirii scripeților mercantili de după cortină rânjind cu jind zimții avari la audiență.”
–Despre American Beauty am scris si eu acum ceva (mai mult) timp. De data aceasta, o frumoasa recenzie pe Cinemateca lui Zavoi: „Pe scurt (dacă se poate și așa ceva), American Beauty poate fi privit ca o clădire cu temelie subredă, din care personajele fură cu nesimțire cîte o piatră, pînă cînd tavanul le ajunge la picioare. Iar cînd realizează că au distrus ceva perfect, încearcă să reconstruiască, dar piesele nu mai au același loc, iar îmbinările dintre ele nu mai pot fi făcute la fel de ușor. Dar oricum, ruinele primesc mai multă atenție decît ceea ce odată stătea în picioare.”
