A avea iniţiative este o atitudine condamnabilă în România, o ştiam foarte bine de mult timp. Atunci când ai iniţiative profesionale eşti bănuit de tot felul de dorinţe de promovare, de a lua scaunul superiorului.
Eşti o persoană dubioasă care vrea să schimbe ceva. Să eficientizeze! (ca şi cum acest proces ar fi posibil în Valahia). Dar cine te crezi tu sa schimbi ceva?
De aceea spiritul de iniţiativă este foarte modest dezvoltat în România mai ales la nivel strict economic şi nu instituţional. Până acum o săptămână credeam că această condamnare a spiritului de iniţiativă se face doar la locul de muncă. Nu trebuie sa ieşi din rând, să rămâi la fel de mediocru ca toţi ceilalţi pentru ca nu cumva să constitui o alternativă la managementul curent, la osul şefului.
Dar am constat cu surprindere că iniţiativa este rău văzută şi dacă faci o propunere adică te amesteci în treburile altora (care nu sunt treburi din domeniul privat ci din cel public – deci am avea tot dreptul sa ne intereseze cum decurg aceste treburi). Am fost condamnaţi că am avut spiritul civic de a înainta o propunere primarului localităţii noastre subcarpatice dar, mai mult, am fost criticat într-una din publicaţiile locale (cu un nume mai mult decât penibil dar în concordanţa cu starea noastră latentă de oameni care produc şi aşteaptă zarva, gălăgia, scandalul) că primarul respectiv s-a aplecat, e drept, vag, la ideea noastră.
Dar care era aceasta grandioasă idee? Propuneam cumva ridicarea unui zgârie nori la Câmpina? Un aeroport? O pistă pentru a găzdui Marele Premiu al României la Formula 1 pe dealurile înconjurătoare? Sau un metrou? Sau poate o telegondolă, şi aşa sunt la mare modă ? Nici pe departe oricât de mult ne-ar tenta astfel de gânduri sinucigaşe din punct de vedere economic şi profund nesustenabile pentru orăşelul în care locuim.
Propuneam ca după modelul Festivalului Filmului Istoric de la Râşnov şi Câmpina să iniţieze, de ce nu?, un astfel de festival, cu o alta tematică, evident (festivalul filmului spiritist având în vedere existenţa Castelului Haşdeu cu toate că noi ne-am săturat până peste cap de ciclica tămâiere a lui Hasdeu în Câmpina, mai căutaţi domle şi alte subiecte…). Articolul a fost publicat atât pe siteul www.filme-carti.ro cât şi în ziarul Valea Prahovei.
Replica celui mai îndreptăţit om din administraţia locală să gândească un astfel de eveniment…vine, normal, prin presă, printr-un articol care nu-i face cinste în care este beştelită arogant, din toate unghiurile propunerea noastră. Acum câteva zile auzeam la radio despre un alt festival de film organizat la Sibiu. De altfel, în toată ţara se desfăşoară astfel de festivaluri, iniţiative excelente pentru un altfel de public, mai civilizat.
Mă întreb daca nu cumva vehemenţa stimabilului personaj vine din faptul că această idee nu i-a aparţinut lui. Cum să marşeze la ideea altcuiva? Cum să cedeze gloria ? Condamn lenea de a gândi aprofundat o propunere care, din toate feed-beck-urile primite ar avea un mare succes daca ar fi aplicată.
Vorba aia, fiecare tovarăş să-şi vadă de treaba lui şi de cota lui de producţie! Din păcate chiar şi aceste personaje implicate în cultura locală (atâta cât a mai rămas ea gravitând în jurul a 3-4 sexagenari, 1-2 septuagenari peste care tronează suveran figura inconturnabilă a Marelui Critic Literar al orăşelului, cel care dă avizele de valoare sau non-valoare) trebuie să înţeleagă faptul că în treburile publice oricine se poate implica la fel de bine. D-aia se duce naibii rapiţa! Şi de aceea tineretul cult al orăşelului nu ştie cum să scape dintr-un climat profund stătut.
