Ultima dintre expozitiile ocazionate de centenarul orasului pe care le-am vizitat luna trecuta era dedicata descoperirilor arheologice facute cu prilejul constructiilor efectuate in diverse perioade ale istoriei orasului.
Multa lume, cel putin dintre israelieni, cunoaste fotografia celebra care este un fel de document fondator al orasului facuta in primavara anului 1909 cu ocazia tragerii la sorti a parcelelor pe nisipurile de la nordul Jaffei unde a inceput orasul.
Avantul constructiei pare sa nu fi parasit niciodata de atunci Tel Avivul, trecut prin faze istorice greu de imaginat astazi cum ar fi fotografia care reprezinta sirul de camile tropaind prin nisipurile unde prindea contur in 1920 strada Allenby.
In repetate randuri lucrarile de constructie au adus la suprafata marturii ale unei istorii care ca si in multe alte locuri in Eretz Israel este departe de a fi doar centenara. Din nisipurile si piatra de la Tel Castina (dealul unde se afla muzeul insusi), zona celor sapte statii (azi in Gan Yehoshua) sau fasia de langa malul marii unde s-a construit termocentrala Reding pentru a enumera cateva locuri dar au fost scoase obiecte arheologice care atesta vechimea prezentei umana si sirul popoarelor si civilizatiilor care s-au perindat si asezat pe aceste locuri.
Printre primii care au avit o prezenta stabila aici ca si pe o mare parte a litoralului pana in Gaza intre anii 1200 si 1000 BC au fost filistinii. ‘Cuibul dansatorilor’ este un splendid exemplu de ceramica din acea perioada din care multe alte obiecte si vase sunt prezente in expozitie.
Dupa ce regatul evreiesc a inlocuit dominatia filistina a urmat exilul babilonean, intoarcerea si contrirea celui de-al doilea Templu. Incepnad cu secolul al patrulea BC intreaga zona devine teatrul razboiului civilizatiilor dintre ocupantii elenisti si locuitorii evrei ai tarii. Un triptic de pietre insciptionate cu simboluri evreiesti si texte in scriere ebraica si greceasca stau marturie dialogului si confruntarii intre ocupanti si localnici.
Cand ocupatia romana succede celei grecesti apar si sarcofagele tipice obiceiurilor funerare romane.
Prezenta romana urmata de cea bizantina ramane dominanta in toata prima jumatate a primului mileniu AD. Tehnicile de prelucrare a ceramicii si mai ales a sticlei sunt adaptate materiilor prime locale creand o traditie originala in aceasta zona de rasarit a bazinului mediteranean.
Expozitia ramane deschisa pana la sfarsitul lui februarie.
