Impresii de calatorie: Palatul lui Grigore Cantacuzino din Floresti. Micul Trianon

Ideea ca am copilarit la mai putin de 10 km de acest loc, ca singurul lucru pe care l-am zarit de sute de ori a fost turnul de apa de la mosia de la Floresti si ca imi aduc aminte si acum de povestile (scurte) ale bunicii mele cum ca ar fi lucrat la bucataria urmasilor Cantacuzinilor (a Domnitei, dupa cum imi spunea) sau de lucrurile care mi se ziceau din goana masinii (cum ca ar fi fost proiectat pentru 365 de camere), m-au facut ca, in zilele ce au trecut, sa trec poarta palatului si sa vad impreuna cu familia mea ramasitele trecutului. Iar nepasarea autoritatilor (sau a urmasilor, daca locurile au fost retrocedate) este ingrijoratoare, dupa cum veti vedea din multele imagini care insotesc aceasta prezentare.

Mica istorie:

Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul datorita averii sale fabuloase, a fost un boier reprezentativ pentru sfarsitul de secol al XIX-lea.  Gh. Grigore Cantacuzino, fiul lui Grigore Cantacuzino, s-a nascut la 22 septembrie 1833.

Educat in copilarie de un perceptor francez, Peyreboive, si-a continuat studiile in capitala Frantei, unde si-a luat licenta in Drept cu teza „Teoria inovatiei in Dreptul romanesc si in Dreptul francez”. Nababul a indeplinit inalte functii in stat: prim-ministru, presedinte al Camerei, al Senatului, sef al Partidului Conservator Roman.

Nababul a construit edificii demne de imaginea pe care voia sa o lase in urma sa: fast si traditie. In 1900 e terminat palatul de pe Calea Victoriei, actualul Muzeu Enescu; in 1911 dispune construirea palatului de la Floresti, dupa ce in acelasi an terminase imensul Castel Zamora de la Busteni, proiectat de Grigore Cerchez. Nu a mai trait sa vada finisat palatul din Floresti; familia sa n-a locuit niciodata in aceasta mareata constructie. Gh. Gr. Cantacuzino a murit la 23 martie 1913, in urma unei raceli dublate de o pneumonie.

Pentru aceasta Palatul de la Floresti, a apelat la arhitectul Ioan Berindey care a proiectat o structură inspirată din Marele şi Micul Trianon de la Versailles. Tot din Franţa a venit şi mâna de lucru specializată, iar lucrările au avansat repede astfel încât în 1913 exteriorul palatului era terminat. Palatul a fost realizat de mesteri francezi intr-un stil eclectic francez, dominand elementele rococo si neoclasice. Se zice ca in planurile palatului erau 365 de camere, cate una pentru fiecare zi a anului, sali de bal, piscina, teren de echitatie si gradini.

Degradarea Palatului a inceput in timpul primului razboi mondial – germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiş şi sobele de teracotă. Ce a rămas din palat, anexe si parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comunişti într-o unitate de dresaj canin. După 1965 s-a înfiinţat un sanatoriu TBC care funcţionează şi până în ziua de azi şi care i-a făcut probabil cel mai rău, indirect. După revoluţie au apărut iniţiative de renovare dar toate s-au lovit în primul rând de existenţa sanatoriului TBC.

Ce am vazut:

-cum ne batem joc de locuri extrem de frumoase si care ar putea aduce multi vizitatori, care vor fi cu siguranta impresionati;

-acest Mic Trianon este un loc incredibil, pe care l-am descoperit si mi-am adus aminte de copilarie, cand pe domeniul Cantacuzinilor se tineau balciuri si aleile drepte de tei (sau erau alti copaci?) m-au impresionat de la o varsta frageda;

-ca avem puterea de a schimba ceva: oare o initiativa a societatii civile, a autoritatilor, a bloggerilor nu ar schimba ceva in soarta unei cladiri amenintate de prabusire?;

-vechiul Palat este amenintat de prabusire, asa cum scrie pe fiecare zid; turnul de apa este invadat de mizerie si, din ce am citit pe net, nu se poate urca in el, intrucat scarile sunt pe alocuri prabusite; se mai pastreaza in curte urme ale fantanii arteziene si a unor decoruri care dadeau spre parcul, plin de arbori rari. Pacat, ar fi dat o vedere splendida asupra domeniului! Cealalta parte a domeniului nu pare a fi accesibila (alei, si am gasit pe Internet cateva poze care ilustreaza frumusetea locului);

-am citit o declaratie a autoritatilor locale pe site-ul Adevarul.ro. Viceprimarul Grigore Craciun a declarat: „solutia ar fi ca cineva sa-l ia inapoi; ar fi fost fantastic sa fie revendicat, dar nu a facut-o nimeni.” Sau- ce sa zica si viceprimarul, in loc sa se gandeasca la o solutie de punere in valoare.

Pacat, cum spuneam, zona este splendida si in calea turistilor (Floresti este in apropierea DN1, la distanta egala intre Ploiesti si Campina, spre Valea Prahovei).

(Ultimele doua poze sunt preluate de pe http://teoalida.webs.com/micultrianonfloresti.htm)