No Time to Die (2021) – Nu e vreme de murit
Regia: Cary Joji Fukunaga
Distribuția: Daniel Craig, Léa Seydoux, Rami Malek, Lashana Lynch, Ralph Fiennes, Ben Whishaw, Christoph Waltz, Ana de Armas
Printre plăcerile mele vinovate de cinefil se numără și vizionarea filmelor cu James Bond și nu am nicio intenție să-mi cer scuze pentru asta. Am văzut deci imediat ce am avut ocazia ‘No Time to Die’ regizat de Cary Joji Fukunaga, filmul cel mai recent al seriei, a cărui lansare a fost amânată deja de câteva ori și care, în fine, întâlnește ecranele și spectatorii în această toamnă cinematografică a anului 2021. Antrepriza filmelor cu James Bond se aproprie de vârsta de 60 de ani. Toate filmele cu Bond pleacă de la aceleași premize și au în centrul lor același erou, dar felul în care arată și se comportă acesta și modul în care este structurata acțiunea au evoluat în timp. Asta spune multe despre modul în care a fost și este perceput și acceptat divertismentul cinematografic în filmele marilor studiouri.
S-au petrecut multe în acest timp. Eroul a evoluat de la comandorul nonșalant și plin de umor din cărțile lui Fleming și interpretat de Sean Connery la personajul complex și sumbru din ultimele serii, interpretat de Daniel Craig. 007 cel original trecuse prin experiența celui de-al doilea război mondial și activa în cadrul războiului rece. I se ierta înclinarea spre femei așa cum multe sunt iertate eroilor de război și nu era loc de dubii morale căci trăia într-o epocă în care era clar cine erau bunii și cine erau răii. James Bond din ultimele serii trăiește și acționează în epoca tulbure de după căderea comunismului și de după romanele lui John Le Carre. Dușmanii de astăzi nu sunt ideologici și scenariștii filmelor de acest gen (nu numai cele din seria Bond) prefera de multe ori să nu-i identifice politic, etnic sau religios. În schimb implicările romantice ale personajului nu mai sunt lipsite de substanță. James nu mai cucerește, ci se îndrăgostește. De la Bond vânătorul de fuste ajungem la Bond familistul. Calitatea scenariului din ‘No Time to Die’ consta în faptul că reușește să scrie în aceasta etapa a evoluției personajului o poveste care este acceptabila standardelor de astăzi ale marilor studiouri și este și oarecum credibilă din punctul de vedere al psihologiei personajelor. James Bond al lui Craig a fost de-a lungul acestei serii și este și în acest film un personaj real, nu doar o figură bi-dimensională de benzi desenate.
Ce mi-a plăcut în ‘No Time to Die’? Daniel Craig. Scenele de acțiune și cascadoriile care dau dovadă de inventivitate în câteva momente (tocmai când ni se părea că am văzut totul în acest domeniu) și folosesc în mod spectaculos peisajele, în special în satele italiene. Umorul. Prezența lui Ralph Fiennes, actor care pentru mine poate juca orice și îmi va place și a Anei de Armas, o Bond-girl clasică și care sper că va supraviețui până în următoarea serie. Ce mi-a plăcut mai puțin? Rami Malek, un actor care pe mine mă dezamăgește constant și care interpretează aici un ‘bad guy’ mediocru. Lea Seydoux este OK, dar idila ei cu Bond nu convinge. Doza de melodramă introdusă în scenariu spre final. Pretextul științific este subțire și nu am reușit să înțeleg ce se cocea în bazinele acelea (nu că ar fi important).
‘No Time to Die’ încheie în mod onorabil capitolul Daniel Craig din epopeea Bond. Nu este cel mai bun Bond pe care l-am văzut vreodată, dar se situează peste medie. Eu aștept cu interes reîncarnarea viitoare.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://metro.co.uk/2020/09/02/daniel-craig-james-bond-no-time-to-die-poster-release-13212967/)
