Treizeci (2012) – NexT 2013

Treizeci (2012)

Regia: Victor Dragomir

La început, un bărbat într-o mașină, filmat din lateral cum răspunde la un telefon, cum respinge posibilitatea de a răspunde la un alt apel, probabil al persoanei cu care chiar nu dorea să vorbească. Din lateral, se văd siluetele unor copaci, o apă, un șantier… Chiar dacă nu îți dai seama de prima dată, ceva pare familiar sau, cel puțin, ceva îmi părea mie familiar. Spre final, când personajul nostru principal pleacă din ceea ce a fost o adevărată călătorie în trecutul (sentimental) recent, am descoperit alte locuri familiare, din goana mașinii: o benzinărie, o pasarelă, intrarea într-o comună cunoscută. Căutând amănunte despre regizorul acestui film, Victor Dragomir, iată ce am descoperit despre el pe site-ul Cinemagia: ”Victor Dragomir s-a născut în 1984, la Câmpina, oraş pe care îl adoră.” Iată de unde decurgea familiaritatea: amândoi suntem din Câmpina, amândoi apreciem acest oraș în egală măsură…

Au fost odată împreună și nefericirile lui prezente nu îl fac decât să o dorească la fel de mult. În drum spre orașul natal, spre petrecerea la care se întâlnesc mai mulți foști colegi, se gândește deseori la prezent și la trecut. Speră ca acolo să se simtă bine, speră că Ea nu va apărea. Însă Ea vine, însoțită de altul, la fel de fermecătoare și simpatică, iar fosta lui colegă (poate și ea îndrăgostită pe furiș de el, fără să fie măcar observată…) încearcă să îl însuflețească, să îl reîntoarcă în atmosfera din bar (Club Live, pentru cunoscători :D). Întrebarea ei și răspunsul lui sunt cheia acestei scene: ”Ești ok?/Te rog, nu mai întreba…” Dezechilibrul lui sufletesc este evident, iar atmosfera clubului o accentuează (de altfel, absolut impecabilă mi s-a părut scena bătăii și modalitatea de filmare de acolo).

Scurtmetrajul lui Victor Dragomir, prezent în competiția Festivalului Internațional de Film NexT 2013, te poate impresiona, după cum, în egală măsură, în funcție de deschiderea cu care îl privești, te poate dezamăgi. Am avut parte de 18 minute de efect (iar, după părerea mea, aici trebuia să se și oprească scenariul, poate ar fi avut un efect mai ”tulburent” asupra spectatorului, ar fi pus întrebări mai multe), urmate de încă 10 în care trăirile personajului/erou au devenit pur interioare, lăsându-ne oarecum în ceață sau măcar încercând să ghicim unde îl poartă mintea: în trecutul îndepărtat, când Ea era centrul universului lui sau, dimpotrivă, în prezentul tulbure, în care Ea este a altuia, departe de el.

O călătorie în trecut nu poate avea mereu rezultate pozitive: de cele mai multe ori, te impresionează, te determină să faci comparații între viața de atunci și cea de acum, între libertate și monotonie, între lipsa de responsabilitate și asumarea seriozității, între ce are el în prezent (nu știm, dar bănuim după acele apeluri la care refuză să răspundă) și ce avea în trecut. Nu poate schimba însă nimic, pentru că timpul lui a trecut. Dacă am rămas cu ceva foarte important din acest film, este că voi urmări cu atenție cariera regizorului Victor Dragomir, un tânăr talentat din… Câmpina.

(”Treizeci” este în competiția oficială la Festivalul Internațional de Film NexT 2013)

Nota: 7/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=WzZu7OYEmOA’]