The Switch (2010)

The Switch (2010) – Schimbul
Regizori: Josh Gordon, Will Speck
Scenariul: Allan Loeb
Distributia: Jennifer Aniston, Jason Bateman, Patrick Wilson, Jeff Goldblum, Juliette Lewis, Thomas Robinson

Cand am decis sa vizionez acest film , am facut-o din doua motive: primul pentru prezenta lui Jason Bateman in distributie care promitea umor de calitate, cel de-al doilea a fost premiza scenariului- femeie trecuta de 30 de ani decisa sa-si ia viata in propriile maini si sa apeleze la inseminare artificiala pentru a avea un copil – idee pe care o vazusem dezvoltata cu succes in „The back-up plan” si in, inca necunoscutul la noi, „The kids are all right”. Avand la baza nuvela lui Jeffery Eugenides „The bastard”, scenariul creat de Allan Loeb incearca din rasputeri sa fie original si inventiv, insa efortul de a creea ceva diferit esueaza in fortari si exagerari nerealiste.Nici talentul lui Jason Bateman, nici prezenta lui Jennifer Aniston, nici chiar pustiul genial – Thomas Robinson, atat de natural in rolul de copil nevrotic, nu reusesc sa salveze aceasta pelicula de la mediocritate.

Kassie Larson (Jennifer Aniston) si Wally Mars (Jason Bateman) sunt „doar prieteni”, dupa o relatie esuata cu doua decenii in urma. Pe Kassie o preocupa din ce in ce mai mult lipsa unui copil in viata ei in timp ce Wally, printre nevroze si lasitati personale, nu reuseste decat sa-i fie prieten loial, fara a avea curajul de a-i marturisi ce simte cu adevarat. Decisa sa concretizeze dorinta de avea un copil, Kassie in angajeaza pe Roland (Patrick Wilson), un chipes profesor de colegiu, casatorit dar aflat in impas financiar, sa-i furnizeze materialul reproducator. Inseminarea urmeaza sa aiba loc in baia personala a viitoarei mamici, dupa petrecerea organizata in cinstea evenimentului organizata de neconformista prietena a acesteia (Juliette Lewis).

Ce urmeaza este usor de anticipat – Wally desi se arata incantat de decizia prietenei sale, in sinea sa nu accepta alegerea lui Kassie, motiv pentru care, desi se prezinta la petrecere, combina niste „ierburi tari” cu o vasta cantitate de alchool, goleste din greseala recipientul cu sperma gasit in baie, o inlocuieste cu propriul „material” dupa care pica intr-un binecuvantat somn aducator de mahmureala si uitare deplina a celor intamplate.

Bineinteles ca procedura, desi departe de standardele medicale, reuseste din prima, Kassie ramane insarcinata, naste, se muta in Minnesota, se dedica cresterii copilului.

Wally isi continua viata searbada, fara sa o caute pe Kassie dar si fara sa o dea uitarii, sentimentele sale osciland intre aceleasi incertitudini. Pana cand, sapte ani mai tarziu Kassie se intoarce la New York, reia legaturile cu Wally din punctul in care le lasase – acela de prieteni buni, incepe o idila cu perspective de a se concretiza intr-o casatorie cu Roland, donatorul, divortat si preocupat de pustiul al carui tata se presupune ca este si mai mult decat atat, il prezinta celor doi pe fiul ei Sebastian(Thomas Robinson), un pusti simpatic care nu prezinta nici o asemanare cu Roland in schimb mosteneste caracterul instabil, nevrotic al lui Wally.

Lovit de numeroasele trasaturi si concidente pe care le regaseste in persoana pustiului, mintea lui Wally se trezeste din amorteala, amnezia lasa loc amintirilor, mai intai neclare apoi din ce in ce mai concrete, despre rolul sau in conceperea lui Sebastian, osciland, intre dorinta de a-si face cunoscuta paternitatea si posibilitatea ca acest lucru sa constituie ruperea definitiva a relatiilor cu mama copilului.

Jennifer Aniston reuseste performanta de a fi simpatica si atat. Nici crizele existentiale de la inceputul filmului, nici rabufnirile nervoase de la aflarea celor intamplate si care ii schimba oarecum viata nu reusesc s-o mobilizeze catre o interpretare dramatica, plina de forta. Lipsa „chimiei” intre ea si Justin Batteman face ca de cele mai multe ori sa se piarda in peisaj, acoperita fiind de partenerul sau, care isi foloseste la maxim farmecul si talentul comic in conturarea personajului sau, incercand cu disperare sa creeze umor acolo unde scenariul nu reuseste, dar mai ales de uimitoarea interpretare a pustiului data de Thomas Robinson. Pentru mine el reprezinta revelatia acestui film, motivul pentru care il voi nota mult peste cat i-as fi dat daca nu exista. Din momentul aparitiei sale, Sebastian devine personajul principal, nu atat prin importanta pe care i-o acorda scenariul si desfasurarea actiunii, cat prin superba interpretare a micului complexat ipohondru care descopera plin de uimire si frica, noile realitati ale vietii sale.

Merita mentionata si prestatia lui Jeff Goldblum in rolul celui mai bun prieten al lui Wally, natural, ironic si credincios ascultator al tuturor lamentarilor prietenului sau, spre deosebire de Juliette Lewis – confidenta lui Kassie – pe care rolul de scorpie extravaganta nu o prinde deloc.

Daca veti alege acest film spre vizionare nu veti avea parte decat de un scenariu slab si o distributie cu renume menita sa dea greutate productiei finale, in locul a ceea ce trebuia sa fie de fapt – un scenariu sclipitor si o distributie care sa-l puna in valoare. Daca totusi il vizionati, apreciati maturitatea si inteligenta jocului lui Thomas Robinson care are totusi numai 6 ani.

Nota: 6/10