The Last Stand (2013) – Ultima reduta
Regia: Jee-woon Kim
Scenariul: Andrew Knauer, Jeffrey Nachmanoff
Distributia: Arnold Schwarzenegger, Peter Stormare, Forest Whitaker, Eduardo Noriega, Rodrigo Santoro, Johnny Knoxville, Jaimie Alexander, Luis Guzmán, Zach Gilford, Genesis Rodriguez
Am avut o mica strangere de inima… vazand reaparitia lui Arnie pe afisul unui nou film. M-am gandit ca voi vedea un actor imbatranit neplacut si o incercare esuata de resuscitare (aveam in minte noua serie Dallas… jalnica galerie de “impaiati”).
Complet gresit :), pentru ca Schwarzie face fata cu brio si mai ales rolul sau – dincolo de coordonatele specifice unui film de gen-, este inzestrat de catre scenariu, cu mult umor de situatie si de caracter.
Desi poate fi privit ca un cumul de clisee, ba pot exista si niscaiva carcoteli in relatie cu rezolvarea simplist-fortata a unor situatii complexe, exista cateva caracteristici care ridica mult calitatea acestei pelicule:
-avem povestea clasica a confruntarii dintre The Good and The Bad! Si bineinteles The Good invinge dupa peripetii care de care mai incitante; un scenariu bine articulat si condimentat cu actiune, cu personaje bine conturate caracterologic, cu ceva amor si cum spuneam – si cu umor;
–avem povestea clasica a politistului titrat-fost SWAT, dar imbatranit, care se retrage pentru a-si petrece ultimii ani ai meseriei, intr-un mic orasel linistit de granita (atata cat poate fi de linistit un orasel la granita cu Mexicul), dar sa nu uitam ca acest politist este intruchipat de Arnold Schwarzenegger :); si care prin inteligenta, hotarare, profesionalism, ba chiar si forta inca bine antrenata “rezolva litigiul” fara niciun aport practic din parte trupelor FBI-ului (usor ironizate);
–avem un regizor sud-coreean la debutul sau hollywoodian, hotarat sa se afirme si care vine cu o forta proapata, caracteristica, inventiva, care se misca extraordinar de bine, organizat, rapid si capsat intr-o poveste pe care o desfasoara cu un ritm aproape perfect in fata ochilor nostri;
–avem un director de imagine, tot sud-coreean, Ji-yong Kim, care a mai facut echipa alaturi de regizor si dat fiind acest fapt, dezvolta cu acesta o buna intelegere si coordonare a cadrelor si ne ofera excelente urmariri la sol si din aer ale bolidului Corvette ZR1 (la viteze de peste 250 mile la ora), aglomerari, ciocniri si rasturnari spectaculoase, rafale indelungate de munitie scuipata de pistoale, mitraliere, ba chiar si de o bazooka si sa nu uit scenele filmate in lanurile de porumb strabatute si sfartecate de masinile urmaritului si urmaritorului acompaniati de fasaitul caracteristic al papusoiului :);
–avem si o distributie bine selectata, actori buni, care fiecare in parte exceleaza construind personalitati distincte si pline de culoare si care laolalta incheaga o echipa. Un Schwarzenneger uitand fotoliul de Guvernator al Californiei, revenind la film in forta, cu aceeasi frizura arici, cu acelasi accent inconfundabil si cu o imensa pofta de joc si mai ales multumit de oferta. De altfel el chiar spune ca “era un scenariu uimitor. Avea intensitate, avea drama, avea actiunea pe care o iubesc si pe care fanii mei o asteapta de la mine, dar in acelasi timp avea si scene comice. Era unul din acele filme in care razi in mijlocul unei scene pline de suspans.” (citat din Mapa de Presa a MediaProDistribution). O bucurie de a-l revedea pe Forest Whitaker in rolul agentului FBI John Bannister (pe care in plus de rolul dictatorului Idi Amin din filmul “The Last King of Scotland” – recompensat cu un Oscar, il admir saptamanal pe canalul TV AXN in seria “Criminal Minds”) si care in plus este “si un umanist. El este fondatorul fundatiei PeaceEarth, co-fondatorul şi preşedintele Institutului Internaţional pentru Pace și a fost numit Ambasador al Bunăvoinţei pentru Pace și Reconciliere din partea UNESCO” (citat din Mapa de Presa a MediaProDistribution).
O revedere si cu actorul spaniol Eduardo Noriega (in rolul lui Gabriel Cortez – capul unui cartel mexican al drogurilor) – cunoscut noua din pelicula “Abre Los Ojos” a lui Alejandro Amenabar. Mapa de Presa ne dezvaluie si cate ceva privind productia filmului si important mi s-a parut faptul ca “producția l-a angajat pe șoferul cascador, Jeremy Fry pentru a-l dubla pe Noriega. Fry a fost cel care a efectuat manevrele maşinii, de o capacitate cilindrică de 3,200, prin mişcări care doar în filme se întâmplă”. O revedere si cu Luiz Guzman si nu in final, descoperirea (pentru mine) a lui Johnny Knoxville in rolul lui Lewis Dinkum – o desfasurare isterica de umor copios, posesorul unui camion numit Henrietta si unor arme sofisticate mortale gratulate cu nume suave feminine :);
-Pentru ca DA, umorul copios ridica mult acest film. Umor, autoironie… spontan, exploziv si de bun gust! Replici pline de haz!
-Sa nu credeti ca am terminat, trebuie sa va spun ca tot un sud-coreean este “vinovat” si de coloana sonora originala a filmului, numele sau este Mowg, care si el a mai lucrat alaturi de regizorul Jee-woon Kim. Pe coloana sonora se pot asculta si alte compozitii intersante precum “Blue Moon Revisited (Song for Elvis)” – de Richard Rodgers si Lorenz Hart, interpretat de Cowboy Junkies, “Angel From Heaven” – scris si interpretat de Paul Cary, Santana – I Ain’t superstitious (feat. Jonny Lang), dar si exemplele de mai jos: Trailer Music si Soundtrack.
Nu ocoliti acest film, pe care am avut grija sa nu vi-l relatez cu alte amanunte, decat acelea necesare pentru a va starni interesul. Merita, e proaspat si captivant.
Nota: 7.5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=LTB-gbC4gkY’]
2 comments