The Grey (2011)

The Grey (2011) – The Grey: La limita supravietuirii
Regia: Joe Carnahan
Distributia: Liam Neeson, Dermot Mulroney, Frank Grillo

Inca de cand am vazut trailerul filmului The Grey, am asteptat filmul pentru ca acest gen este unul care ofera deseori mult mister, multa adrenalina, interpretari interesante si, mai ales, ne aduce in fata ecranului pentru a nu ne dezlipi de acolo pana la final. Iar Liam Neeson este, cu siguranta, un actor care poate reusi sa ofere filmului acea interpretare buna, un actor care poate impleti drama unui personaj cu misterul necesar unei astfel de intreprinderi. Este clar ca filmul a reusit sa ofere toate cele precizate mai sus, desi i se poate gasi, la fel, si destul lucruri mai putin potrivite, care ii scad sansele de a deveni un clasic precum, de exemplu, The Thing.

Ottway (Liam Neeson) este un om intunecat, cu un trecut necunoscut si in acelasi timp dureros, iar meseria sa este cea a unui singuratic. Aflat pe santierele din Alaska, el este cel care asigura linistea si care are ca singura misiune apararea oamenilor de amenintarea animalelor salbatice, in special de lupii care se afla peste tot, in padurile din jur. O misiune, cum spuneam, singuratica, iar el trebuie sa fie atent la toate detaliile meseriei si sa cunoasca, evident, totul despre pericolele care ii insotesc zilele si noptile. Numai ca linistea lui, umbrita de desele intoarceri in timp, pe vremea cand sotia sa inca exista, se intrerupe brusc cu prilejul unui zbor, cand aeronava in care se afla impreuna cu colegii sai se prebuseste, iar putinii supravietuitori trebuie sa caute drumul spre casa, printr-o Alaska plina de viscol.

Din acest moment, filmul trece din planul dramei personajului principal intr-o aventura cu „arome” fantastice, pentru ca nu este o actiune simpla, nu asistam la un atac decisiv al turmei de lupi infricosatori asupra celor cativa supravietuitori, ci la o adevarata vanatoare a acestora, scopul lor (oare pot avea un scop?) fiind de a ucide pe rand pe fiecare, pentru a-l pastra pe eroul nostru, Ottway, pana la sfarsit. Tocmai aici am descoperit punctul slab al filmului, intrebandu-ma deseori in timpul acestuia, pana unde pot gandi aceste animale fiecare amanunt, cum pot ele desena usor un traseu spre final, cum pot atrage si cum isi pot controla pofta de sange atunci cand acesta se ivea pe corpul victimelor, iar ei se indepartau…

Peisajele din Alaska sunt superbe, iar ilustrarea unei ierni autentice este exceptionala (si, pe neasteptate, am facut desigur o comparatie cu iarna care tocmai a trecut in Romania si m-a prins pe campurile patriei :D). Actiunea se simte ca pulseaza sub o aura de continuu mister, cu accente mici de horror, spectatorului i se induce imediat frica de acei lupi razbunatori si care cauta moartea in trepte a supravietuitorilor, folosind tehnici ciudate, inteligente, parca irealiste venind din partea unor animale carora nu li se recunoaste prea mult inteligenta, ci doar dorinta de sange, de a cauta doar hrana si moartea. Un film recomandat necardiacilor, care va tine in mod sigur in fata ecranelor…

Alte impresii: FilmSinopsis, Piratul Cinefil, Adina.

Nota: 7.5/10