The Fighter (2010) – Luptatorul
Regia: David O. Russell
Distributia: Mark Wahlberg, Christian Bale, Amy Adams, Melissa Leo, Jack McGee
Nu e niciodata tarziu sa vezi un film de Oscar. De obicei, sunt la curent cu toate filmele care candideaza pentru un premiu sau altul pentru simplul motiv ca imi doresc mereu sa ma uit la premii din perspectiva celui care a vazut filmele, care are favoriti sau favorite, care stie diferentele (cel putin din propriul punct de vedere) dintre castigator si cei care au pierdut. Nu a fost cazul si la The Fighter si acum, dupa doi ani, mi-am dat seama ca am pierdut din cauza propriilor principii. Principii care spun ca e greu ca cineva sa egaleze sau sa intreaca filmele mele favorite despre acest sport-boxul si anume Rocky (prima parte, parerea mea, este priceless, chiar daca la momentul respectiv i-am dat o nota mica) sau Raging Bull. Insa The Fighter nu este departe si asta in primul rand din cauza prestatiei actoricesti.
Sa intram in atmosfera personajelor: Dick Eklund (interpretat magistral de Christian Bale, intotdeauna un pasionat si un perfectionist) si-a pierdut demult faima de boxeur, a intrat in lumea drogurilor alaturi de haita de prieteni falsi si traieste inca in lumea amintirilor. Acum multi ani, a fost un luptator de talent, care era (si este ciudat ca mai este inca) faima micului oras Lowell (undeva in statul Masssachusetts) din cauza unui unic motiv, pe care el inca il foloseste si spera sa ii aduca un comeback, aproape imposibil: pe cand era boxeur, a reusit sa il dea la podea pe marele Sugar Ray Leonard. O amintire care pentru el este sansa de a fi un om normal, de a reusi in incercarea dificila de a-l face pe fratele sau campion mondial.
Micky Ward (un Mark Wahlberg apatic, pe care nu il vad niciodata prea bine, mereu pare a nu putea sa isi depaseasca o conditie proprie, aceea de actor neutru), fratele sau, este tot un luptator in ring, dar unul care nu stie calea, nu pare sa aiba prea multe ambitii, nu primeste sfaturile necesare de o familie condusa de o mama tiranica si absolutista (Melissa Leo) si un tata vitreg care este prea slab pentru a reusi sa contracareze „sfaturile” acesteia. Are insa noroc: pe de o parte, sunt oameni in jurul sau care il ajuta, asa cum l-au ajutat mereu, sunt oameni care il sfatuiesc de bine si il capaciteaza sa isi dea seama ca familia nu il duce pe drumul cel bun atata timp cat nu i se acorda credit pentru propriile actiuni. Printre ei, simpatica (mult prea simpatica) prietena a sa, Charlene (Amy Adams), care are un curaj nebun in a-i respinge mama si multiplele matusi si nepoate.
Rezulta un film inegal, daca este sa il privim doar dupa o prima impresie: asa cum au fost si marile filme despre box, nu sportul este in primul plan, ci dramele psihologice din spatele personajelor principale. Meciurile de box sunt rare, sunt infatisate in background fata de problemele pe care le au Micky, un personaj care are nevoie de ghidare si de o incredere in fortele proprii, incredere pe care nu si-o poate insufla siesi, ci este nevoie de actiuni, fapte, ganduri spuse de celelalte personaje sau Dick, un personaj exceptional de complex, care inca se teme de mama sa (fuge pe geam de fiecare data cand este prins in compania prietenilor in ale drogurilor) si care insufla incredere pentru a si-o pierde treptat pe a sa, constient cu timpul ca nu a realizat nimic in viata. Doar ca l-a pus jos pe Sugar Ray Leonard si ca poate schimba pe cei din jur, prin filmul sau despre propria persoana (un om faimos devenit un „drogat” notoriu”). De urmarit, pentru toate acestea si, evident, mai mult…
Alte impresii: Marele Ecran, Raluk, Piratul cinefil.
2 comments
Subiectul iubitei care îl încurajează pe un om de valoare să se distanţeze de o familie care îi frânează succesul nu e nou, dar rar se găseşte un film care să îl surprindă atât de bine în complexitatea sa şi să îl facă credibil pe ecran. Un film care solicită atenţie şi care nu se uită uşor.
eu zic ca asta e filmul lui Christian Bale, chiar daca toti actorii au interpretari foarte bune, el e deasupra tuturor. mi-a placut filmul, nu ma asteptam sa mi placa asa mult.