The Dream Team (1989) – Terapie in grup
Regia: Howard Zieff
Scenariul: Jon Connolly, David Loucka
Distributia: Michael Keaton (Billy Caufield), Christopher Lloyd (Henry Sikorsky), Peter Boyle (Jack McDermott), Stephen Furst (Albert Ianuzzi), Dennis Boutsikaris (dr. Weitzman), Lorraine Bracoo (Riley)
S-a intamplat ca “prestand” ca baby-sitter pentru niste prieteni, sa ma conduca telecomanda catre filmul de fata si zau ca nu mi-a parut rau :). Un film nu prea apreciat de critica de specialitate, dar care este tare amuzant, bine scris, bine pus in opera si jucat la cote maxime de o echipa excelenta de actori. Si care dincolo de haina comediei cinematografice, ascunde prin buzunarele aceleasi haine si niscaiva reflexii si adevaruri pline de miez. Si anume ca adeseori, “ciudatii” pusi la pastrare in clinicile de psihiatrie (traumatizati de tavalugul apasator al solicitarilor luptei economice si sociale pentru supravietuire si parvenire) sunt cu mult mai “normali” decat cei din “lumea de afara”, mai atenti si mai empatici fata de semenii lor in nevoie. Lumea de afara este cea care nu respecta regulile, care calca demnitati, care se balaceste in prostie si superficialitate, care nu deschide ochii catre valorile reale ale umanitatii.
Facem cunostinta cu cei patru eroi ai filmului, la terapia de grup condusa de doctorul Weitzman: furiosul temperamental Billy, obsesiv-compulsivul Henry care se inchipuie a face parte din echipa medicala a stabilimentului, delirantul religios Jack, care se crede Iisus si catatonicul Albert obsedat de baseball. Ii cunoastem in mediul lor, departe de “multimea dezlantuita”, dar incorsetati in obsesii si in regulile fixe ale stabilimentului.
Aventura celor patru “internati” in jungla New Yorkului, sub tutela doctorului Weitzman, plin de intuitie profesionala si de simpatie umana pentru pacientii lui, porneste ca o simpla excursie la un meci de baseball.
Artagosi, nervosi, curiosi … “Hit The Road Jack” este exact melodia transmisa la radio si cu care simpaticul doctor reuseste sa le stapaneasca emotiile pe drumul care marele oras. Buster Pointdexter, dar si Ray Charles sunt acele interpretari incluse in coloana sonora a filmului, alaturi de altele, cum ar fi “Dance with The Devil” a lui UB40 .
Insa de la nevoia acuta a lui Albert, la un moment dat, de a face pipi, incepe adevarata aventura a celor cinci, o “Dream Team”, a ceea ce se dovedeste o adevarata echipa, “unul pentru toti si toti pentru unul”. La care adera si Riley – tanara fosta iubita (dar si viitoare, dupa cum se dovedeste) a lui Billy Caufield. Prin urmare SASE in confruntarea cu doi politisti corupti, ba chiar criminali, cu sistemul politienesc orb si surd sau cu sistemul medical uneori mai sarit de pe fix decat cei diagnosticati :).
Foarte antrenanta actiunea, bine sustinuta prin replici rapide, vii si adeseori pline de satira si de umor. Exploatate la maximum situatiile nascatoare de gaguri. De neratat si de neuitat momentul in care “Iisus”, in pielea lui Jack McDermott, pe culoarele Spitalului Mercy, ii spune unui bolnav aflat pe targa “ Rise My Son and Walk”, dupa care spectatorul il observa pe bolnav, undeva, in spatele Dream Team, ridicandu-se balanganit pentru a se prabusi rapid pe pardoseala J. Sau secventele in care tot acelasi McDermott se alatura unei congregatii de afroamericani, cantand gospel impreuna cu membrii ei :).
Totul insa e bine cand se termina cu bine si cei patru “atinsi” mental reusesc nu numai sa se dovedeasca o echipa, ci sa devina constienti de traumele care i-au adus in situatia nevoii de tratament si sa se impotriveasca alunecarii pe toboganul inadptarii.. Si probabil ca viitorul lor va fi reintegrarea in nebunia lumii din afara stabilimentului medical.
Interpretarea pe care le-o confera celor sase personaje principale actorii enumerati la distributie, face toata spuma acestui film. Fiecare in parte isi compune cu talent si simpatie personajul unicat, iar Michael Keaton creaza aici unul dintre cele mai bune roluri ale sale.
Chiar nu ma asteptam sa am atata placere in timpul vizionarii, sa rad si cu adevarat sa ma relaxez. Drept care va recomand cu caldura aceasta comedie excelenta, insuficient apreciata, dupa parerea mea.
Nota: 7.5/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=ZFeyf3NwHPc’]
1 comment