The Blind Side (2009)
Regia: John Lee Hancock
Actori: Sandra Bullock, Quinton Aaron, Tim McGraw
Am impresia ca acest film este supraapreciat de lucrurile care se petrec in jurul ceremoniei premiilor Oscar, poate si din cauza faptului ca din acest an sunt zece nominalizari la premiul Oscar pentru cel mai bun film si, de aceea, pe langa favoriti, uni merituosi, trebuie aduse si productii ceva mai slabe, doar de umplutura. Nu neg unele aspecte bune ale filmului: povestea emotionanta, realismul ei, dat si de faptul ca este inspirat dintr-o poveste adevarata, mesajul baiatului tanar si sarac, care reuseste in viata prin propriile stradanii.
Michael Oher este un baiat nepastuit de soarta, avand toate ghinioanele de partea lui: tatal lui i-a parasit inca de la nastere, mama lui face copii pe banda rulanta si se drogheaza, locuieste intr-un cartier rau-famat si la prima vedere nu este nici prea istet. Un singur avantaj are in fata pustilor de aceeiasi varsta cu a lui: este imens, o adevarata forta a naturii si pare predestinat sportului de performanta. Locuieste pe unde apuca si viata nu ii surade deloc, dar pare mereu impacat cu propriul destin. Intr-o zi, pe o vreme friguroasa, ii intalneste intamplator pe strada pe cei din familia Touhy si viata lui se schimba dintr-o data.
Leigh Anne (Sandra Bullock) este o femeie extrem de ambitioasa, care isi realizeaza intotdeauna proiectele prin propria forta de convingere si prin increderea pe care o raspandeste in jurul ei. In acelasi timp, pune suflet in tot ceea ce face, este extrem de sensibila si sentimentala. Si Michael va beneficia de toate acestea la un loc: ea il adaposteste in casa familiei, ii aduce un profesor particular, il incurajeaza in practicarea fotbalului american, il adopta, ii ofera tot ceea ce un copil normal ar trebui sa aiba: afectiune familiala.
Singurul moment de rascruce este cel in care politia ancheteaza asa-zisele adoptii profitabile pentru parinti: oamenii cu bani gasesc copii sarmani, care dovedesc aptitudini sportive de invidiat, ii ingrijesc si ii adopta, pentru a-i vinde apoi pe bani frumosi catre formatiile de top ale sportului americani. Totul profitabil, totul fara ca bietii copii sa cunoasca adevarata miza, ei fiind impresionati de conditiile in care isi duc noua viata.
Nu este un film de premiul Oscar. Am vazut deseori astfel de productii, care exploateaza emotia spectatorului neutru, inclusiv a mea, care trece imediat in tabara celui lovit de soarta si care reuseste de unul singur sau cu sprijinul celor apropiati. Este emotionant, recunosc, dar nu suficient pentru premiul pentru cel mai bun film. Nici Sandra Bullock, si ea aflata in cursa pentru cea mai buna actrita in rol principal, nu reuseste un rol exceptional, ci doar unul in nota obisnuita: simpatica, implicata, sentimentala, ocrotitoare, dar lipseste sclipirea necesara pentru a primi premiul.
