Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964)Regia: Stanley Kubrick
Actori: Peter Sellers (trei roluri), George C. Scott, Slim Pickens, Sterling Hayden, Peter BullCum poti mai bine sa discreditezi razboiul decat ironizarea si satirizarea lui in toate aspectele sale? Cine poate face mai usor haz de necaz decat comicul tipic, in persoana lui Peter Sellers? Si, in final, daca adaugi trei Peter Sellers care satirizeaza si un Kubrick care il dirijeaza, e posibil ca efectul dorit sa fie cel scontat?
Intr-adevar, la cele trei intrebari se poate raspunde cel mai usor dupa ce vizionezi unul dintre cele mai bune, dar si corecte, filme ale lui Sellers si anume “Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb”.
Sa nu punem prea multe intrebari si sa purcedem la descrierea filmului: un nebun de ofiter american declanseaza singura procedura pe care presedintele SUA o lasase pentru cazul unei catestrofe si anume lansarea unui atac nuclear impotriva URSS. In acel moment, teama de un razboi mondial, accentuata de marturiile unor ofiteri ca nimic nu poate fi modificat si lumea intreaga se apropie de o iminenta anihilare, aduna in Consiliul de razboi mondial minti luminite, conduse de presedintele Muffley. Aici il vom cunoaste si pe Dr. Strangelove, acelasi Sellers, care nu impresioneaza neaparat prin discurs, ci prin gesturile sale, prin mana care nu o poate controla si ii da atatea probleme (si noua atatea zambete), care nu se poate opri din imitarea vechilor obisnuinte, cum ar fi salutul nazist.
Filmul este una dintre cele mai bune comedii noir pe care le-am vazut in viata mea, cu roluri exceptionale atat ale lui
Peter Sellers (personal mi-a placut cel mai mult rolul presedintelui american, Merkin Muffley), dar si rolul lui George C. Scott, un personaj mult prea pitoresc, dar in acelasi timp real. Cum altfel poate fi privit activistul perpetuu, care isi doreste mai mult decat orice razboiul, masacrul, distrugerea dusmanilor fara a-i pasa de numarul mortilor, nici ca multi dintre acestia sunt nevinovati? Cum poate fi privit omul cameleonic, care se muta dintr-o tabara in alta astfel cum ii servesc interesele imediate, chiar daca nu gandeste in perspectiva, indiferent cat de inteligent ar fi? Un om real, care exista in toata lumea, un animal politic tipic.
Kubrick a imaginat o lume aflata in pragul autoexterminarii, dupa cel de-al doilea razboi mondial, dar in interiorul altuia, Razboiul Rece. Era o perioada cand era greu sa aduci filme serioase asupra acestuia si, de aceea, a surprins prin parodierea oamenilor din functiile inainte, personalitatilor ades schimbatoare, dar si maniilor lor (cum altfel poate un general sa declanseze un nou conflict mondial doar din teama ca rusii ii va polua “fluidele corporale”?). Si a reusit cu prisosinta, Dr. Strangelove devenind una dintre cele mai cunoscute parodii antirazboi, dar si ultima comedie de succes a lui Kubrick.
