Regia: Pedro Almodovar
Actori: Javier Cámara, Dario Grandinetti, Rosario Flores, Geraldine Chaplin
Pedro Almodovar se dovedeste cu fiecare film pe care il vad drept un fin cunoscator al sufletului uman, dar mai ales, un regizor care lasa spectatorului toata libertatea de miscare in descrierea psihologica a personajelor. Totul este lasat liber, in forma pura, personajele se misca pe langa noi, le auzim toate cuvintele, le vedem in miscarea lor naturala, dar latura psihologica este reliefata diferit si definita diferit in mintea fiecarui spectator.
Chiar daca se pare ca personajele principale sunt doi barbati, care se intalnesc din intamplare si devin foarte buni prieteni, totusi totul se invarte in jurul “femeii”. Ea este cea care intruchipeaza perfectiunea, dar si cea care, prin nemiscarea ei, concentreaza sentimentele celor doi barbati. Chiar daca prima intalnire a lor se produce inca de la inceputul filmului, intr-o sala de teatru, la o piesa care le zguduie sentimentele, Benigno si Marco schimba primele cuvinte intr-un spital, unde fiecare este cu femeia pe care o iubeste. Lydia, noua prietena a lui Marco, toreador de meserie, este in coma datorita unei neatentii la o corida la care a participat. Sansele sunt aproape inexistente pentru ca aceasta sa supravietuiasca, dar intalnirea cu Benigno ii readuce speranta.
Telul vietii acestuia era sa isi ingrijeasca persoana iubita. Alicia, o tanara pe care o urmarise mult timp ca cursurile ei de dans de la fereastra casei sale, are un accident teribil si este si ea in coma de peste patru ani. La fel, sperantele sa isi revina sunt nule din punct de vedere stiintific, insa credinta ramane, iar Benigno o ingrijeste in continuare. Cei doi barbati devin prieteni si confidenti, chiar dupa ce Marco afla ca Lydia dorea sa il paraseasca inainte de nunta lor si sa plece cu fostul ei prieten.
Planurile se intrepatrund, ajungand deseori in trecut pentru a afla toate amanuntele relatiilor dintre cele patru personaje, pentru a reveni in prezent unde se petrece drama care schimba destinele unora dintre ei: cineva, niciodata spus, desi un vinovat aparent este gasit, o violeaza pe Alicia, aflata in coma, iar aceasta ramane insarcinata.
Benigno este trimis in inchisoare, procesul nu are inca loc, dar dragostea acestuia pentru Alicia pare ca se inteteste pentru ca ea nu mai este aproape si nu mai stie nimic despre cum au evoluat boala si sarcina ei. Singuratatea lui devine chinuitoare si alinarea vine doar din intalnirile cu Marco. Sunt oare acestea de ajuns?
In niciun moment, nu aflam daca ceea ce s-a intamplat in acel spital a fost sau nu adevarat, nu este decat inca un element care il defineste pe Almodovar, care lasa libertatea deplina pentru noi de a gasi mesajul cel corect sau de a gasi personajele negative, daca acestea exista. Nu este decat un fragment din viata, reprezentat extraordinar. Din nou, un film care impresioneaza prin forta si realismul povestii, filmul castigand de altfel premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original in anul 2003 (scenariu scris de acelasi Pedro Almodovar).
2 comments
Foarte bun filmul, sper ca Almodovar sa revina la genul acesta de filme, originale si pline de creativitate, pt ca La Piel Que Habito a cam dus lipsa de originalitate
Da, asa este. Dar este destul de greu sa mai revina, poate s-a dus savoarea filmelor de acum cativa ani (mai ales a celor din tinerete), are nevoie de un scenariu super si de depasirea propriei faime…