Så som i himmelen (2004)

Så som i himmelen (2004) – As it is in Heaven – Precum in cer
Regia: Kay Pollak
Distributia: Michael Nyqvist, Frida Hallgren, Helen Sjöholm

La recomandarea unui cititor al nostru, am decis sa vad acest film suedez din 2004, nominalizat in anul urmator la Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain (distinctie primita de unul dintre cele mai frumoase filme din toate timpurile – Mar Adentro). Si, asa cum se intampla din ce in ce mai des cu filme europene, m-a surprins, m-a lasat fara grai, m-a adus in fata uneia dintre cele mai frumoase povesti din ultimii ani. Si, din nou, incep sa laud frumusetea (ascunsa multora dintre noi) a filmelor europene, care se inspira din viata noastra, fara a aduce modificari, fara a metaforiza, fara a ne impinge spre fantastic sau spre mister, realitatea vietii fiind cea care poate inspiratia si cea care ne misca sufletele. Un film care incepe cu o baietel cu un vis si care se sfarseste cu o lacrima.Daniel Dareus (Michael Nyqvist) este deja un dirijor celebru in toata lumea, faima sa ii depaseste numele si este inconjurat pretutindeni de fani, studenti, impresari, prieteni aparenti, toti incercand sa fie in preajma „maestrului”. Nu este fericit, este bolnav si epuizat, este evident ca in curand va avea nevoie de o pauza, de odihna sau chiar de renuntare la singura meserie pe care o cunoaste. La sfatul mentorului sau, se intoarce in satul natal (pe care l-a parasit la doar 7 ani), departe in Nordul inghetat acum, in miezul iernii. Are nevoie de o sclipire, de o scanteie, de un lucru sau o persoana care sa ii determine descoperirea sensului vietii.

Asadar, suntem in fata unei calatorii initiatice a personajului principal, o calatorie care nu se poarta prin drumetii, plimbari pentru descoperirea coltului din lume unde se simte cel mai bine, ci este o calatorie launtrica, in propriul eu, cu singurul scop de a descoperi propria fericire, de a invata totul despre prietenie, de a schimba fata lumii. Nu este usor si nu ii este usor: daca toti dorim acest lucru, Daniel are toate sansele sa descopere ceea ce isi doreste. Inceputul este timid pentru ca nu stie sa reactioneze in fata unei comunitati aparent linistite si unite, dar treptat redescoperirea propriei persoane inseamna si cercetarea personalitatilor din jurul sau: un preot care doreste sa controleze vietile satenilor, o vanzatoare simpatica si blonda care isi schimba zilnic prietenii, un vanzator care incearca sa readuca veselia in comunitate, un consatean betiv si violent care isi traumatizeaza sotia fara ca cineva sa intervina, etc.

Pentru Michael, izbavirea vine tot prin intermediul muzicii, sens ca viata lui este construita in jurul artei care l-a consacrat si ca o parte din propriul eu apartine pentru totdeauna acesteia. Se angajeaza frenetic in proiectul de relansare a corului din localitate, in parte pentru a-si cultiva dorinta pentru muzica, in parte pentru a se implica in noua sa comunitate si de a fi alaturi de niste oameni care se pot transforma cu usurinta in prieteni. Iubire, prietenie, implicare, muzica, sentimente, toate acestea sunt ingredientele unui film care curge lin pentru ca un om (iar alaturi de el, toti ceilalti) sa-si intalneasca destinul. Un film care nu poate primi decat nota 10.

Nota: 10/10