Resident Evil: Extinction (2007)
Regia: Russell Mulcahy
Distributie: Milla Jovovich, Ali Larter, Oded Fehr, Iain Glen, Spencer Locke
Pentru mine, aceasta a treia parte a francizei Resident Evil a reprezentat cel mai bun film al seriei, cel in care lumea post-apocaliptica s-a infatisat in adevarata ei splendoare, cea care imi aduce cel mai mult aminte cu The Book of Eli sau cu seria Mad Max cu Mel Gibson: actiunea se petrece in desertul Nevada, in locatii absolut uimitoare la putin timp dupa raspandirea virusului si a mortilor vii in toata lumea. Imaginile sunt exceptionale: un motel aproape ingropat in nisip, in care sunt numeroase surprize prin camerele intunecate; o copie a filmului Pasarile ale lui Hitchcock; un Las Vegas aproape de nerecunoscut, cu casino-urile pierdute printre dune; sosele americane impregnate de locuri pierdute sub nisip si unde oamenii vii nu mai merg decat in cautarea mancarii sau a benzinei.
Prin desertul din Nevada, descoperim o caravana de supravietuitori, alcatuita din mai multe masini blindate, o cisterna si un autobuz plin de copii. Sperantele sunt prea putine pentru ei, dar sansa tuturor supravietuitorilor este sa se miste continuu pentru a nu fi o prada usoara pentru mortii vii, inca in numar covarsitor de mare si aflati in fata unor transformari spectaculoase. Nici Alice nu este departe, fiind singura in masura sa caute adevarata cale si sa se lupte cu orice monstru apare in cale, inclusiv cu pasarile ucigase, atinse si ele de plaga virusului T. Alaturarea lui Alice cu echipa de supravietuitori le deschide sansa de a pleca spre Alaska, de unde regulat se primeste un mesaj despre o zona neatinsa de virus si purtatoare de speranta, numita Arcadia.
De data aceasta, nu numai monstrii sunt adversarii lor, ci si un personaj malefic, uman (cel putin, la inceput), numit Dr. Isaacs, cel care o cloneaza pe Alice pentru a descoperi secretul puterilor sale si a rezistentei in fata virusului. La fiecare clona, descopera defecte si singura lui speranta de a deveni cel mai bun si de a obtine recunoasterea conducatorilor corporatiei Umbrella este de a o captura pe Alice, cea originala. Transformarea lui in monstru devine cea mai mare provocare pentru Alice de pana acum, iar lupta dintre ei cea mai stransa si echilibrata.
Mi-a placut aceasta parte mai mult decat precedentele (despre ultima parte aparuta pana acum, in episodul urmator). In primul rand, atmosfera, chiar impregnata de aceleasi forte malefice, este mult mai luminoasa, iar imaginea este superioara, reusind sa transpuna in scena niste decoruri magnifice: o lume desetificata, aproape de distrugere, o lume din care lipsesc aproape total resursele de supravietuire, niste oameni alergand prin acest spatiu spre o noua descoperire, aceea a lumii verzi, in care se poate trai, in care se poate comunica, in care nu trebuie sa iti supraveghezi propriile actiuni si miscari. Este si momentul maxim al Millei Jovovich, o actrita superba, frumoasa, simpatica, care se identifica cu rolul si este absolut fermecatoare in hainele lui Alice 😉 .
