Mélodie en sous-sol (1963) – Melodie în subsol
Regia: Henri Verneuil
Distribuția: Jean Gabin, Alain Delon, Claude Cerval, Henri Virlojeux
‘Mélodie en sous-sol’ (1963) este un excelent film despre spargeri bine plănuite, unul dintre filmele bune din perioada fastă a regizorului Henri Verneuil și prima colaborare pe ecran între Jean Gabin și Alain Delon. Marea vedetă franceză și marele cuceritor de inimi al anilor 30-40-50 transmitea ștafeta tinerelor vedete care explodau pe ecrane în acei ani. Cu un an înainte realizase ‘Un singe en hiver’ cu Belmondo, tot în regia lui Verneuil. Alain Delon era, paradoxal, mai cunoscut în acel moment în Italia unde realizase câteva roluri excepționale în filme regizate de Visconti și Antonioni, dar căuta un succes ‘mainstream’. L-a obținut cu ‘Mélodie en sous-sol’ și asta nu numai pe piața franceză ci și pe cea americană, unde filmul a fost difuzat cu titlul ‘Any Number Can Win’.
Charles tocmai a ieșit din închisoare. Soția sa ar dori ca el să puna capăt carierei de spărgător care durează de decenii și care i-a adus și două condamnări însumând vreo opt ani de închisoare. Charles nu va renunța la o ultimă lovitură pentru care îl recrutează pe tânărul Francis, un tânăr răufăcător care ‘promite’. Ținta loviturii este cazinoul din Cannes. Francis trebuie în decurs de o săptămână să se familiarizeze cu locurile, să identifice căile de acces și de fugă și să găsească o ascunzătoare pentru bani după lovitură. Planurile par să se complice când Francis se încurcă cu o dansatoare din corpul de balet al cazinoului. Ca în multe alte filme ale genului, diavolul din detalii va interveni în acțiune.
Lui Henri Verneuil îi reușește cam tot în acest film. A ales să filmeze în alb-negru într-o perioadă în care pelicula color era deja suficient de ieftină pentru ca alegerea să fie estetică. Este unul dintre saluturile trimise de Verneuil colegilor care o luaseră decis pe calea Noului Val. Mai sunt câteva, inclusiv fondul muzical cu muzică dramatică de jazz big-band compusă de Michel Magne. Scenariul adaptează un roman american din Serie Noire, dar transpunerea în Franța este perfectă, datorată în parte dialogurilor scrise de Michel Audiard. Cinematografia îi aparține experimentatului Louis Page, cu multe jocuri de oglinzi și alte unghiuri îndrăznețe și spectaculoase. Avea să fie ultima sa colaborare cu Verneuil. Page va muri peste câțiva ani.
Jean Gabin, intrat în perioada rolurilor sale de gangster experimentat (când nu-l juca pe comisarul Maigret), este excelent, deși scenariul este puțin cam zgârcit cu el în partea a doua a filmului, după ce dominase începutul. Greutatea poveștii se muta pe infiltrarea lui Francis, jucat de un Alain Delon mai sumbru decât de obicei, în lumea cazinoului și pe legătura sa cu frumoasa Brigitte (Carla Marlier). Scena furtului însuși durează vreo 25 de minute fără a plictisi măcar o secundă, iar antologica scenă de final trebuie văzută și nu povestită. ‘Mélodie en sous-sol’ este un film care îmbătrânește frumos. Merită vizionare sau re-vizionare.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://video-a-la-demande.orange.fr/film/MELODIEENSOW0130947/melodie-en-sous-sol)
