Our Idiot Brother (2011)
Regia: Jesse Peretz
Distributia: Paul Rudd, Elizabeth Banks, Zooey Deschanel, Emily Mortimer, Shirley Knight
Ca sa il parafrazez pe Mihai Petre, asa cum spunea el in cadrul emisiunii „Romanii au talent”, sunt momente in care fiecare dintre noi are cateodata mici placeri vinovate. Pentru mine, una dintre acestea este vizionarea comediilor romantice, care chiar inexistente ca opere de arta, pot aduce zambetul pe buze, melancolia in suflet si o stare de binedispozitie, stari care te pot urmari mult timp dupa ce filmul s-a sfarsit. Un astfel de exemplu este „Our Idiot Brother”, o comedie care imprumuta clisee de peste tot pentru a inchega ceva original despre o persoana care poate aparea in orice familie. Poate fi fratele idiot, sora idioata, prietenul cretin, asa cum se spune si pe posterul filmului: „Everybody has one”.
Paul Rudd este in mod cert omul perfect pentru comedii, dar am fost destul de aproape ca, de aceasta data, sa nu il recunosc. El este Ned, un barbat ajuns in a doua etapa a vietii sale, cea in care trebuie gasit un rost, cea in care trebuie sa iti asumi responsabilitati, in care trebuie ca viata sa fie luata un pic in brate, stransa bine si intrebata „Incotro?”. Numai ca el nu este in stare sa faca nimic din toate acestea, problema fiind personala, adanca, tinand de propria personalitate si inteligenta. Inca de la primele momente ale filmului, il „ghicim”: la piata din oras, vinde diferite legume, produse de ferma unde lucreaza impreuna cu prietena sa; un politist cunoscut vine la el si, cu tristetea in suflet, il intreaba daca ii poate vinde niste droguri; Ned idiotul cade in capcana si ii vinde iarba, fiind trimis in inchisoare.
Curand, la iesirea din inchisoare, ii cunoastem si familia (mama si cele trei surori): mama locuieste singura si spera sa il aduca si pe el langa ea, fiind construit psihic dupa acelasi capapod; Miranda (Elizabeth Banks) este o persoana peste masura de ocupata, un ziarist care isi cauta afirmarea profesionala, fara a realiza ca foarte aproape de ea se afla cel care ii poate readuce zambetul; Natalie (foarte simpatica Zooey Deschanel) este implicata intr-o relatie homosexuala, dar in acelasi timp este atrasa si de barbati; in sfarsit, Liz (Emily Mortimer) este cea mai plafonata dintre ei, fiind inchistata intr-o casatorie cu un sot care o inseala si avand doi copii asupra carora trebuie (singura) sa isi concentreze toate eforturile, fara a mai tine seama de propria persoana.
Iar in momentul in care Ned se intoarce din inchisoare, descopera ca prietena sa si-a gasit un alt barbat, nu il mai primeste la ferma si trebuie sa se integreze cumva inapoi in propria familie. Trecand pe la fiecare dintre surorile sale, el face gafe dupa gafe, fara intentie, ci doar izvorate din idealismul sau, din sinceritatea cu care vede orice relatie, din increderea pe care o starneste in jurul sau si pe care o investeste in oamenii pe care ii cunoaste. Este, in acelasi timp, inconstient si dragut, enervant si simpatic, implicat si bun ascultator, idiot si demn de a fi iubit. Un film frumos, vi-l recomand.
Alte impresii: FilmSinopsis, Life is mOnO.
5 comments
imi place sinceritatea ta vis-a-vis de micile placeri vinovate. oricine are macar o placere vinovata, putin sunt cei care o dezvaluie. O sa dau si eu o sansa filmului, am auzt de el dar pana acum nu m-a tentat, dar daca l-ai notat cu 8 trebuie sa fie ceva de capul lui
Ma bucur ca te-ai decis sa-l vezi. l-am vizionat dupa o zi obositoare crezand ca e o porcarie pe care o pot opri dupa vreo 30 de minute. N-a fost asa, dar la final m-am simtit bine. aveam un zambet pe buze.
Noroc cu tine, in ultimul timp lucrez foarte mult, nu mai tin pasul cu noile aparitii si culeg impresii de la voi 🙂
Un film cu adevarat frumos, care mi-a placut MULT 🙂
Ma bucur ca ti-a placut si tie… Si pentru mine, dupa cum ai citit, a fost o surpriza foarte placuta 🙂