J’accuse (2019) – An Officer and a Spy
Regia: Roman Polanski
Distribuția: Jean Dujardin, Louis Garrel, Emmanuelle Seigner, Mathieu Amalric
La peste 120 de ani de la evenimente, cazul Dreyfus pare că nu vrea să iasă din actualitate. Povestea ofițerului evreu condamnat pe nedrept pentru spionaj pe baza unor acuzații dovedite a fi false este reamintită de fiecare dată când onestitatea, integritatea sau patriotismului evreilor care aleg să trăiască în Diaspora sunt puse sub semnul întrebării. Lozincile antisemite propagate de presa anti-Dreyfus și scandate de mulțimile înfierbântate atunci sunt aduse în actualitate de câte ori teoriile conspirative ii aduc pe evrei în centrul evenimentelor curente. Nu este uitat faptul că unul dintre efectele secundare ale cazului Dreyfus a fost avântul mișcării sioniste în Europa care a dus cu o jumătate de secol mai târziu la întemeierea statului Israel. În fine, Franța, țara democrației și a umanismului, continuă să păstreze afacerea Dreyfus ca pe unul dintre momentele de referință, un avertisment istoric despre pericolele prejudecăților și ale urii față de străini care pot molipsi și cea mai iluminată societate. ‘J’Accuse’ al lui Roman Polanski este un film care se înscrie într-o serie de creații cinematografice care au păstrat vie amintirea și interesul pentru acest moment care refuză să fie îngropat în uitarea istoriei.
Eroul principal al acestei versiuni nu este Dreyfus (interpretat de Louis Garrel) care se află permanent în fundalul acțiunii, dar altfel este prezentat destul de schematic și nu în lumina cea mai pozitivă. În centrul atenției se află Georges Picquart (jucat de Jean Dujardin), ofițerul care a adus în atenția opiniei publice conspirația anti-semită și înscenarea judiciară care a dus la prima condamnare a lui Dreyfus. Acțiunile sale și lupta sa împotriva opiniei publice, superiorilor săi și unei bune părți a clasei politice franceze au salvat onoarea Franței și a armatei căreia și el și Dreyfus își dedicasera viețile și carierele. Departe de a fi un personaj schematic, Picquart este reprezentat ca un om complex al epocii sale, curajos și idealist pe de-o parte, dar nu lipsit de prejudecăți și de probleme personale de cealaltă parte. Genericul filmului ne informează că faptele relatate s-au petrecut în realitate, dar trebuie totuși să avem în vedere că este vorba despre o versiune a istoriei bazată pe un roman. Versiunea lui Robert Harris și Roman Polanski despre cazul Dreyfus.
Interpretarea lui Jean Dujardin mi s-a părut excepțională. Acest actor continuă să mă uimească la fiecare film nou al său prin combinația de talent și integrare în rolurile pe care le joacă, cu magnetismul și farmecul personal. Din restul distribuției îl remarc în mod special pe Mathieu Amalric, altul dintre preferații mei. Montarea este bine filmată, povestea curge cursiv, în stilul cinematografiei clasice. Pare că Polanski a vrut să facă un film sobru, în care emoția derivă din acțiunile personajelor. Dacă ne străduim să punem la o parte toate disputele legate de persoana și trecutul regizorului, ceea ce vedem pe ecran este un film istoric despre un moment crucial din istoria Franței și a Europei, realizat și jucat cu respect și profesionalism.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
