My Daughter’s Killer (Netflix, 2022) – Asasinul fiicei mele
Regia: Antoine Tassin
Misiunea de a fi părinte e un job full time, 24/7, cu o sumă de concesiuni, reproșuri pe care ți le tot faci, remușcări și multă… fericire. Paradoxal, nu? Ce faci atunci când această fericire și această muncă îți este distrusă în câteva clipe? Ce faci dacă îți pierzi copilul din cauza unui agresor?
André Bamberski este un tată protectiv, ușor obsesiv, care află că fiica sa, unicul său copil, a decedat în casa tatălui vitreg, motivul morții invocate de fosta soție și actualul său soț este o injecție făcută pentru o insolație.
Tatăl distrus de vestea primită nu-și găsește liniștea și pornește în căutarea vinovaților, pentru a deturna jocurile meschine ale unui bărbat obsedat sexual. Convins că moartea fiicei sale e de departe una anormală (vorbim totuși de o adolescentă fără un istoric medical și fără probleme de sănătate evidente), Bamberski decide să afle tot despre tatăl vitreg, pe numele său Dieter Krombach, un german care pare să aibă foarte multe schelete în trecut.
Sinceră să fiu, acest documentar mi-a lăsat un gust amar, pentru că, de facto, nu scoate în față doar istoria lui Bamberski, ci mai ales ne amintește despre cât de fragil și impotent e un sistem judiciar în fața crimelor care atentează la integritatea sexuală a unei femei.
Înțeleg contextul perioadei în care s-au desfășurat evenimentele din documentar, căci emanciparea feminină se afla în faza sa de mijloc, în care femeile deja înțelegeau ce drepturi au, dar încă erau sugrumate de așteptările societății. Respectiv, din dorința de a păstra anonimatul unor cazuri de violență sexuală, acestea refuzau să-l aducă în fața legii pe cel care le distrusese.
Dieter Krombach este o figură incertă, pe care producătorul documentarului, Antoine Tassin, încearcă să o aducă în fața publicului prin prisma anchetei pornite de Bamberski. Încercările celui din urmă de a scoate la iveală adevărul se ciocnesc de reticența autorităților și chiar de agresivitatea fostei soții, care refuză să creadă că fiica lor, Kalinka, ar fi putut fi ținta unor acțiuni indecente din partea noului său soț.
„Asasinul fiicei mele” este un documentar complicat de privit, din punct de vedere emoțional, mai ales dacă ești părinte. Începi să simți furia protagonistului, să cauți soluții, să asculți mărturiile victimelor și să fii oripilat de faptul că există astfel de cazuri într-o lume care ironic se autointitulează civilizată.
Antoine Tassin folosește pe larg imaginea personală a protagoniștilor, cadrele en – face, flashback-urile, revenind la anumite momente din trecut versus prezent, ceea ce poate uneori să țină spectatorul în suspans.
S-ar putea ca unii spectatori să găsească desfășurarea evenimentelor cam lungă, dar vă asigur că acest documentar se ține anume pe elucidarea fiecărui detaliu în parte, or altfel puteți să nu sesizați imaginea de ansamblu.
Și nu uitați, lecția principală a unui astfel de documentar e că semnalele de alarmă nu trebuie să fie ignorate, chiar și atunci când toată lumea vă spune că sunteți paranoic(ă). S-ar putea ca integritatea și fericirea copiilor să depindă doar de curajul unui părinte.
Disponibil pe Netflix.
