Midnight in Paris (2011)
Regia: Woody Allen
Distributia: Owen Wilson, Rachel McAdams, Michael Sheen, Carla Bruni, Kathy Bates, Marion Cotillard, Adrien Brody
Nu exista o idee mai buna sa vezi acest film minunat al lui Woody Allen decat intr-un cinematograf de arta de pe Rive Gauche din Paris si apoi sa iesi si il rememorezi pe strazile orasului. Un miracol s-ar putea intampla, chiar daca nu identic cu cel trait de personajul principal al filmului. Miracolele nu ar trebui oricum sa fie identice, nu-i asa?
Gil, eroul filmului, este scenarist la Hollywood, indeajuns de plin de succes pentru a nu-i pasa sa fie indragostit de fata nepotrivita, indeajuns de plin de succes pentru a nu-i pasa ca pleaca de langa ea si de langa tatal acesteia – un magnat corporatist – cand isi da seama de ceea ce noi cunoastem de la prima scena, respectiv ca ea nu i se potriveste, nu se potriveste asteptarilor sale artistice si umane, visurilor sale de a deveni un scriitor adevarat si poate de a trai in Paris asa cum au facut Scott Fitzgerald si Hemingway in anii de aur `20 si `30 din secolul trecut.
Asa incat, atunci cand magia se intampla si este invitat in miez de noapte sa se urce intr-un Citroen clasic in drum spre o intalnire cu idolii sai Picasso, Dali (Adrien Brody), Gertrude Stein (Kathy Bates) si incantatoarea Adriana (Marion Cotillard) – muza anonima pentru Picasso si Modigliani dar si inspiratie erotica pentru Gil cel din secolul 21 si poate si pentru alti artisti ai secolului 19 – nimeni nu este prea stupefiat.
Noi nu suntem stupefiati pentru ca Woody Allen ne spune povestea mai degraba prin istorisirea curgerii sentimentelor decat prin incercarea de a oferi explicatii rationale sau mecanice, iar eroul nu este surprins pentru ca idolii sai se comporta exact asa cum sunt descrisi in carti. Este cumva reprezentarea noastra despre trecut mai mult o colectie de clisee decat o reprezentare reala a ceea ce a existat? Aceasta este una dintre cele mai serioase intrebari care se desprinde din film, abia dupa ce spectatorii au parasit sala de cinema. Este toata lumea mai mult sau mai putin nefericita cu propriu prezent si cauta refugiul intr-o Epoca de Aur care pare apropiata si se dovedeste ca nu este atat de stralucitoare ca cea cunoscuta din perspectiva istorica, in mod sigur nu pentru cei care o traiesc in propiul prezent?
Farmecul filmului si elementul sau omniprezent de continuitate este dat de prezenta orasului pentru care “Midnight in Paris” este o declaratie de dragoste. Filmul incepe cu o serie de vederi sau imagini turistice ale orasului, pentru a le umple ulterior cu continut si savoare. Din perspectiva lui Allen, in acest film Parisul este Regatul din spatele oglinzii. Mesajul didactic poate fi la fel de evident ca si in alte filme ale lui Allen si este chiar pus in valoare de vocea din spate care pare fi a regizorului, indiferent cine este actorul care joaca rolul povestitorului – Allen insusi sau altcineva.
Pentru iubitorii Parisului, acesta este un cantec pe care doresc sa il asculte intotdeauna. Restul sunt in pericol sa devina indragostiti de Paris dupa ce vizioneaza acest film.
8 comments