Magic in the Moonlight (2014) – Magie în lumina lunii
Scenariul si regia: Woody Allen
Distributia: Colin Firth (Stanley Crawford)), Emma Stone (Sophie Baker), Simon McBurney (Howard Burkan), Marcia Gay Harden (Mrs. Baker), Hamish Linklater (Brice Catledge), Eileen Atkins (Aunt Vanessa)
De cate ori pot si soarta imi tine partea, alerg catre Woody Allen. Ca e vorba despre carte, ca e vorba despre film, este medicamentul meu preferat pentru recapatarea intelepciunii in fata incercarilor vietii si redobandirea puterii de a merge inainte. E ceva asa, ca in copilarie, cand mergeam cu sifoanele la incarcat si apoi aveam parte in familie de acele bule savuroase pe varful limbii insetate. 🙂
Si in saptamana care se va incheia, am avut parte de doua portii Woody Allen: “Fading Gigolo” (revazut la Festivalul de Film Evreiesc) si acest “Magic in The Moonlight” (avanpremiera oferita de MediaPro).
O noua poveste in cheia “magiei” si misterului la care a apelat mai mereu Woody Allen. O comedie romantica, care spre stupoarea mea, la reaprinderea luminilor in sala, l-a facut pe un spectator sa exclame ca finalul i s-a parut “gretos”.
Ce naiba sa spun altceva decat ca “asa e unii”, dar mai au speranta sa se recupereze 🙂 . Ceea ce le-o doresc! Sa scape de fronda asta pusteasca!
O tema vesnica in acest film, vesnica pentru ca rezida din umanitatea speciei noastre! “Indragostirea”! Cat de mult se impotrivesc “pragmaticii”, cat de neromantici se cred si se autoeduca acestia, „este o condiţia umană să vrei ca lucrurile să fie un pic magice„, spune Emma Stone (interpreta Sophiei). „Şi magia din film este dragostea. Iar dragostea ţi se întâmplă. Poate că nu are sens, dar asta e ceea ce e aşa de frumos la ea, asta e ceea ce e magic„.
Woody Allen se joaca cu noi, in speranta ca ne poate schimba, ne poate converti, ne poate convinge sa chemam in viata noastra sclipirea “magiei”.
Si tot Allen spune: „Să vezi pe cineva şi să fii imediat atras de persoana respectivă e ceva inexplicabil. Poţi încerca să găseşti motive pentru asta: îmi place stilul persoanei, îmi place simţul umorului pe care-l are, îmi plac ideile, îmi place felul în care arată – dar, în cele din urmă, nu ştii cu adevărat ce anume este, pentru că există şi oameni cu acelaşi simţ al umorului şi cu acelaşi stil de care nu eşti atras. Este complex, pentru că e ceva intangibil. Sunt sigur că, peste un milion de ani, computerele vor putea să creeze un grafic a ceea ce se întâmplă, dar deocamdată şi în viitorul previzibil, nu există motive să credem că asta se va schimba. Există un fel de încântare magică în a cunoaşte pe cineva şi a avea sentimente romantice, pozitive pentru acea persoană„.
Stanley Crawford, care munceste cu indarjire inca din copilarie pentru a-si construi o cariera prodigioasa de magician, realizat in anii ’20 ca Wei Ling Soo, e in acelasi timp un tip in care se impletesc deopotriva snobisme si cinisme scortoase – cu subterane aplecari refulate romantice. E un tip care crede ca “stie ce este real si ce nu”, “un perfectionist snob genial”, un emitator de sclipitoare vorbe de duh impregnate de acelasi snobism (vezi “autografele sunt pentru idioti”, sau “oamenii de stat sunt cei mai usor de pacalit”…). Si mai este ceva acest frumusel “snob”, este un inversunat demolator al acelor pacalici care bantuie din vremuri si peste vremuri societatea, numindu-se “clarvazatori”, “comunicatori” cu lumea celor plecati din viata pamanteana si stramutati in lumea nevazuta a spiritelor.
Colin Firth, cel care joacă rolul lui Stanley spune (Citez din Mapa de Presa): „El este dispreţuitor, plin de prejudecăţi, cinic şi arogant şi are o părere foarte bună despre inteligenţa sa superioară. Ca specialist în arta iluziei, el este sceptic când vine vorba de orice este spiritual, mistic sau ocult. Se mândreşte cu faptul că a demascat oameni care pretindeau că se întâmplă ceva magic în timpul şedinţelor de spiritism„. Firth continuă: „Nu cred că am mai jucat vreodată, în vreun film, vreun personaj care să fie aşa de aproape de a fi complet neplăcut. Sunt sigur că publicul îşi doreşte ca el să primească o prăjitură în faţă. Felul în care îi desconsideră pe toţi ceilalţi te face să vrei să i se mai taie din aplomb”. 🙂
Cantonat intr-o relatie calduta, logodit de fapt si pe cale a se casatori si a intreprinde o frumoasa si la fel de calduta luna de miere, Ego-ul sau exacerbat este ademenit de invitatia (mar otravit) a prietenului sau din copilarie, astazi si el un magician renumit – Howard Burkan, de a devoala impostura Sophiei Baker.
Si pentru ca exista multi oameni care cred ca stim prea putin despre ce se intampla “dupa” trecerea dincolo, oameni pentru care credinta in existenta lumii spiritelor si a comunicarii cu ea le da speranta continuarii unor relatii fost fericite sau iluzia descoperirii unor secrete nespuse in timpul vietii partenerilor, este normal sa existe si persoane “capabile sa intermedieze” conexiunile intre “aici” si “acolo” (indiferent ce si unde este acest acolo).
Si daca acest lucru se petrece in minunata resedinta Catledge, intr-un peisaj mirific si daca toata povestea este condusa cu multa sustinere eleganta a unei avalanse de replici amuzante si spirituale menite sa releveze caracterele personajelor principale (si ale intregii omeniri) si daca manevrele uneori subtiri-machiavelice ale lui Woody Allen ne lasa in final cu gura cascata (pentru ca recunosc ca nu ma asteptam … si nici n-o sa va spun nimic despre surpriza excelenta pe care ne-o serveste filmul) si daca intelegem pana la urma ca “nu conteaza unde mergi … ci cu cine”, sfarsim prin a primi cu gratie una dintre acele “magii” specifice scenaristului-regizor, la varsta experientei maxime.
O experienta maxima datorita careia stie ca exista “magie-sub-clar-de-luna”. O experienta pe care ne-o impartaseste cu larghete si noua.
Sigur ca marele maestru stie sa creeze atmosfera si acest film reinvie meticulos si cu prisosinta anii ’20, cu peisaj, interioare, costume, culoare … muzica.
Si tot din Mapa de Presa va citez: “Interioarele şi exterioarele casei Catledge au fost filmate în două locaţii: Villa Eilenroc din Cap d’Antibes şi Villa Renardiere din Mouans-Sartoux. Alte locuri în care s-a mai filmat au fost: barul şi restaurantul de la Hotel Belle Rives din Juan-les-Pins, Chateau du Rouet din Le Muy, o podgorie care a fost folosită ca reşedinţă a mătuşii Vanessa, Hotel Negresco din Nisa (pentru Cabaretul din Berlin) şi Opera de Nice (pentru exteriorul teatrului din Berlin). Observatorul în care Stanley şi Sophie se adăpostesc în timpul furtunii este Observatoire de la Cote d’Azur (Observatorul din Nisa) aflat pe Mont Gros. Construit în 1887, cu un dom creat de Gustave Eiffel (creatorul legendarului turn), observatorul este şi acum funcţional. Chiar dacă arhitectura se potrivea perioadei, toate interioarele au trebuit remobilate cu mobilă tipică pentru acea perioadă creată de production designerul Anne Seibel. Scena balului a fost creată în totalitate de Seibel în „curtea din spate” a uneia dintre locaţiile pentru casele Catledge, Villa Eilenroc.”
Cinematografia semnata de Darius Kjondji (Midnight in Paris, Panic Room, Seven, etc ) … ce vreti mai mult? O carte de vizita flamboaianta 🙂 Si o indelunga colaborare cu Woody Allen.
Si daca veti privi cu atentie fotografiile care ilustreaza aceasta mica cronica, veti observa aerul aproape pictural al acestora si poate va veti duce cu gandul la multe alte pelicule care aduc pe ecran povestile unceputului de secol 20. Poate chiar … ceva din Marele Gatsby? Dar european 🙂 , adica englez 🙂 .
Si parca fiecare dintre actori este de acolo! Iata ce cuvinte alese au cele doua personaje principale:
<<Stone: „Colin spune că a face filme este un proces alchimic, pentru că trebuie să crezi că eşti în pielea acelor oameni şi că aceea este lumea ta reală câtă vreme faci un film ca actor profesionist. Filmările pentru această peliculă sunt ca o capsulă a timpului în mintea mea şi vreau să mă întorc la ea. A fost una dintre experienţele mele preferate”. Firth: „Emma este genul de persoană care dă energie întregului platou. Ea a fost incredibil de populară şi a cunoscut pe toată lumea. Ea are o natură veselă şi amuzantă care îi revigora pe oameni. Mi-a devenit prietenă”.>>
Remarcabila interpretarea lui Firth si a lui Stone (secondati de micul, dar stralucitul Simon McBurney). Macar si pentru performanta actoriceasca si trebuie sa vedeti acest film.
Iluzia “iluzionistului” Allen este perfecta! Un iluzionist-magician sceptic poate, Woody Allen! Dar eu simt ca el crede profund in Magia dragostei si poate, putin-putin … si in lumea spiritelor! Oricum, se grabeste sa ne impartseasca mereu cate ceva din lumea lui magica, aici, acum, mereu acum, pe pamant, nefiind sigur ce va urma … dincolo. 🙂
Coloana sonora, cum spuneam, ilustreaza perfect momentele filmului si sunt compozitii la fel de stralucit-magice, sub semnaturi, baghete si interpretari memorabile, intrate in fondul de aur mondial.
Aceasta este lista partiturilor alese de Woody Allen: IMDb.
Si iata cateva ilustratii muzicale: You Do Something To Me; It’s All a Swindle; Dancing With Tears in My Eyes; Charleston.
Nota: 7.5/10 (si mergeti sa vedeti filmul 🙂 )
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=LAwbwKURvm0′]
