Life Without Credit (2025)
Regia: Tom Shoval
Distribuția: Dana Ivgy, Menashe Noy, Fira Kantor
‘Life Without Credit’, filmul scris și regizat de Tom Shoval, este puternic și inconfortabil și tocmai acest refuz de a oferi vreun refugiu, chiar momentan, de ‘feel good’ face din el un film unic în peisajul cinematografiei israeliene. Titlul original are un sens ceva mai cuprinzător decât cel din traducerea pentru distribuire internațională. Mai exact ar fi fost poate ‘viața fară asigurare’. Într-adevăr, eroina principală a filmului a ajuns într-un moment al vieții sale în care se găsește fără niciun fel de sprijin, fără protecție, singură contra lumii. Este vorba despre o victimă a sistemului, dar filmul nu este povestea unei înfrângeri.
Se spune despre cei care rătăcesc pe străzi fară domiciliu (homeless – da, cuvântul a intrat și în DEX) că trăiesc la marginea societății. Libby, eroina filmului ‘Life Without Credit’ trăiește dincolo de marginile societății. Statutul de homeless este pentru ea în fapt o eliberare, căci a fugit dintr-un ospiciu. Nu bea, nu mănâncă, refuză să se îmbrace cu altceva decât îmbrăcăminte din hârtie. Ne întrebăm cum supraviețuiește, este reală? După numele de familie putem ghici că este prima sau poate a doua generație de imigranți din fosta Uniune Sovietică, dar ebraica ei este fară accent. Libby îl caută pe fratele sau, cel care i-a răpit libertatea supunând-o internării forțate în instituții de sănătate mentală. Povestește, uneori în monologuri ca la teatru căci puțini sunt cei care o ascultă, că a fost cândva profesionistă apreciată, operatoare pe macarale, că a suferit un accident care i-a răpit capacitatea de muncă. Poate fi femeia în zdrențe de hârtie, urâtă, murdară, respingătoare crezută? Sau mai degrabă sunt de crezut cei care au privat-o de libertate acuzând-o de delicte grave? Desigur, nu pare a fi ‘normală’ după regulile și criteriile societății din jur. Aspirațiile ei sunt însă cele ale oricăruia dintre noi – libertate și statut social – pierdute, poate, că urmare a unei enorme nedreptăți.
Scenaristul și regizorul Tom Shoval a creat, împreună cu actriță Dana Ivgy, un personaj cum rar vedem pe ecrane. Face parte dintre acele arătări pe care mulți dintre noi, dacă le întâlnim pe stradă le ocolim sau trecem pe celălalt trotuar. Tocmai de aceea, pentru a ni-o aduce aproape, Libby este filmata aproape în permanență în prim plan. Este o mare provocare pentru actriță și pentru cameraman, și ei reușesc minunat. Machiajul a reușit să schimbe complet fizionomia frumoasei actrițe, într-un stil care amintește transformarea lui Charlize Theron în ‘Monster’. Performanța actoricească este extraordinara și avem deja o candidată serioasa la premiul de interpretare feminina la următoarea ediție a premiilor Ophir (‘Oscar’-ul israelian). Menashe Noy are un rol secundar extrem impresionant, și el cu un personaj care oglindește într-un fel destinul lui Libby. Epopeea lui Libby se petrece în Tel Aviv-ul familiar regizorului și în împrejurimi, dar este vorba despre acea parte a metropolei care este murdară, întunecoasă, periculoasă – cea pe care mulți dintre noi o ocolim, mai ales la orele nopții. Cu atât mai mult însă sunt amplificate emoțiile prilejuite de gesturile de solidaritate și de normalitate ale personajelor, atunci când se intâmplă. Omenia supraviețuiește și la marginea și dincolo de marginea societății convenționale. Felul în care se exprimă diferă.
Singura mea obiecție majoră este legată de finalul filmului. Tom Shoval a reușit să ne aproprie de personajul său și provocarea nu a fost mică. Ca spectator am reușit să văd lumea din punctul de vedere al femeii care luptă să-și recapere libertatea și demnitatea, împotriva tuturor aparențelor și poate chiar a realității însăși. Și atunci când filmul părea să se încheie (nu voi dezvălui cum), începe o nouă secvență finala, de 7-8 minute, cu intenția de a clarifica ceea ce am văzut până atunci, cu trimiteri la niste cazuri din actualitatea israeliana din ultimii ani. Perspectiva nu mai este a eroinei ci a celor din jurul ei. Nu cred că era esențială această completare. Ceea ce era important despre Libby, despre viața și lupta ei pentru a-și redobândi identitatea, înțelesesem deja. Și oricum, nu sunt șanse să o uităm repede.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
