Key Largo (1948)
Regia: John Huston
Distributia: Humphrey Bogart, Edward G. Robinson, Lauren Bacall, Lionel Barrymore
Key Largo este o insula aflata in largul coastelor Floridei, o insula de corali aflata in bataia furtunilor si uraganelor din Golful Mexic (chiar daca am aflat ulterior ca acest film nu a fost filmat deloc pe insula, ci doar in studiourile de la Hollywood). In acest loc, pierdut aproape de lume, se petrece o actiune intunecata, un film noir in adevaratul sens al cuvantului, intr-un moment dintre cele mai grele, cand insula era amenintata de o furtuna impresionanta. Grupul de mafioti aflati in hotelul in care poposeste si personajul principal, maiorul Frank McCloud, pun stapanire pe acesta, doar pentru a intuneca atmosfera si a-si istorisi motivele pentru reintoarcerea dupa multi ani din exil.
Este un joc al nervilor pe parcursul intregului film, intrucat scenele cu adevarat de lupta sunt foarte putine si, de altfel, foarte scurte. Dialogul este forta in acest film, conflictul se duce si se doreste a fi incheiat prin cuvinte, iar principalii combatanti sunt Frank McCloud (Humphrey Bogart) si mafiotul Johhny Rocco (interpretat de Edward G. Robinson), primul dintre acestia incearca initial doar sa isi salveze pielea, ajuns din greseala in mijlocul unei inclestari din care nu are niciun interes si nu ii apartine. Pe de alta parte, grupul de gangsteri condus de Johhny Rocco incearca sa ii faciliteze acestuia reintrarea in America, tara care l-a condamnat in timpul Prohibitiei, fapt ce i-a determinat autoexilarea in Mexic.
Multi oameni nevinovati cad in acest joc al nervilor. In hotelul condus de James Temple, isi aveau refugiul indienii din zona, atat cei cautati de Politie pentru evadarea din inchisoare , cat si cei care se refugiau din calea apelor dezlantuite. De asemenea, si nora lui Temple ramasese la Key Largo si dupa moartea sotului ei in razboi, acesta fiind de altfel si principalul motiv pentru care Frank ajunge aici, pentru a-i istorisi tatalui faptele de vitejie ale fiului, care a murit langa el in lupta. Spre deosebire de alte filme ale lor, Humphrey Bogart si Lauren Bacall sunt indepartati de actiunea intensa de o poveste de dragoste tipica pentru ei, atat pentru filmele jucate impreuna, cat si pentru viata lor particulara.
Este primul film in care il privesc cu mult atentie pe Edward G. Robinson, actorul nascut in Romania si care a ajuns foarte cunoscut in perioada interbelica si in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial pentru rolurile de la Hollywood. Din cate stiu, este primul rol pe care il joaca cu Bogart si in care el joaca rolul negativ, pana la acest film totul petrecandu-se invers. De altfel, mi s-a parut foarte potrivit in rolul unui mafiot, are un talent deosebit pentru un astfel de rol, este infricosator, fara scrupule si batjocoritor, aducandu-mi aminte de „mafioti” tipici ca Robert De Niro, Marlon Brando, Joe Pesci sau Joe Viterelli.
1 comment
Este unul din primele filme in care l-am vazut pe Edward G. Robinson. De atunci insa i-am vazut multe filme, Little Caesar, The Stranger (Orson Weeles este unul din regizorii mei preferati), Scarlet Street sunt doar cateva care imi vin acum in minte. Mi-a placut in toate.