Tomb Raider Începutul (2018)
Regia: Roar Uthaug
Distribuția: Alicia Vikander, Dominic West, Walton Goggins, Daniel Wu, Kristin Scott Thomas
Unele filme nu ar trebui să aibă continuări sau remake-uri, tocmai pentru că primele filme din serie au fost foarte bune sau măcar reprezentative. Cred acest lucru și după ce am văzut cel mai recent Tomb Raider, un nou film din seria Lara Croft, tocmai pentru că Lara Croft este și va fi întotdeauna Angelina Jolie. O actriță care, pentru mulți din generația mea, a fost descoperită odată cu această serie și, oricât de bună și talentată actriță ar fi Alicia Vikander, nu se va ridica niciodată la nivelul Angelinei tocmai pentru nu are același sex-appeal, nici aceleași forme. Iar în Tomb Raider Începutul nu o ajută nici scenariul, nici povestea. Mai sunt și argumente de la seria de jocuri, care se vând în continuare bine, desigur.
Lara Croft din acest film nu pare incredibil de pregătită din punct de vedere fizic, dar întâmplările din jurul ei o fac treptat destul de puternică. Tatăl său o părăsise de mulți ani, dispăruse într-o expediție din Extremul Orient și șansele de a fi în viață sunt destul de mici. De atunci, ea crește, se antrenează într-o sală de box și este un curier destul de rapid pe bicicletă. Cel puțin, această primă parte a filmului este amuzantă și cursivă. Apoi, intervine extraordinarul și nimic nu mai e la fel: moștenirea tergiversează și se pare că mai multe interese caută un mormânt al unei regine japoneze, care poate cauza dispariția întregii lumi. Lara Croft pornește spre o insulă necunoscută și acolo începe infernul, luptele neverosimile, ceva capcane, dispariții, stafii și iluzii. Ba chiar găsește urmele tatălui său și se apropie de temerile sale. Totul plin de adrenalină, desigur, filmat corect și foarte expresiv, special pentru cinematografele și DVD-urile 3D. Arome de Orient, mister istoric și magie neagră. Cine poate ieși victorios din asta?
Un film nenecesar, aș putea spune. Acțiunea nu este deloc închegată și poate plăcea doar fanilor blockbusterelor, care sunt interesați de adrenalină și prea puțină gândire atunci când merg la un film. Sunt clișee cu duiumul și fiecare scenă pare complet previzibilă. De altfel, acest gen de filme este epuizat și epuizant, Mumia fiind exemplul recent, dar având o oarecare istorie în spate (Indiana Jones a reprezentat capodopera și punctul de plecare), în care regine egiptene și nu numai, sau stafii din timpuri străvechi dezlănțuie natura împotriva umanității, după ce îi cam omoară pe toți cei care încearcă să-i profaneze mormântul. Pentru fani, merge. Pentru ceilalți însă, regretăm că va urma încă și încă și încă o parte. Măcar să o aducă pe Angelina înapoi!
1 comment
Intradevar se putea mai bine, adica o actrita mai buna, dar totusi filmul nu a dezamagit. Nu a fost de nota 10, dar nici slab.