Ho Ho Ho ( 2009)Regia: Jesus del Cerro
Distributia: Stefan Banica Jr., Bogdan Iancu, Alina Chivulescu, Valentin Teodosiu, Pavel Bartos, Laura Cosoi
Intampinata de gazdele simpatice si primitoare, in ambianta eleganta a CinemaPro, m-am asezat multumita in fotoliul confortabil si m-am pregatit sa ma deconectez de la umezeala si mohoreala unei dimineti de mijloc de noiembrie. Deconectare care mi-a reusit, insa si cu un mic efort de vointa din partea mea.
Pentru ca a trebuit sa trec peste stangaciile scenariului, care apar mai ales in prima parte a filmului, peste dificultatile de receptionare sonora a unora dintre replici si peste abundenta nejustificata de limbaj suburban, mai ales ca publicul minor reprezinta o parte tinta a acestei pelicule (chiar am apreciat o replica cu iz autocritic care suna cam asa “Mos Gerila era mai cu bun simt” 🙂 )
Dar, una peste alta, filmul m-a deconectat, m-a prins, am ras, ba chiar pe alocuri, mi s-a strivit si cate o lacrima sub gene.
Si dupa cum debuteaza filmul cu una dintre replici, apartinand probabil Mosului “In fiecare an va spun aceeasi poveste”, nimic nu este nou sub soare, toate cele ce ne sunt istorisite ni s-au mai istorisit, nimic original, poate doar faptul, demn de luat in seama, ca povestea este prezentata pentru prima oara calata pe un calapod romanesc. Si este reconfortant acest lucru si apropiat sufletului si intelegerii noastre.
Povestile paralele ale unor maturi, unii debusolati de conjunctura sociala in care sunt prinsi: inginerul Ion, care isi dedicata talentul si pregatirea profesionala micilor si marilor escrocherii, banda de hoti de bijuterii a lui Vandame, copilarosul om de la paza, Marin, care se viseaza mare luptator si justitiar, altii mergand pe calea curata si dreapta a muncii si devotamentului pentru familie, cum este cazul lui Carmen alaturi de povestile unor copii precum baietelul de 8 ani Horatiu si fetita Gipu, sunt adunate laolalta si intersectate in imensa si generoasa scena a unui Mall, in atmosfera zilei de Craciun.
Si aventura incepe, trepidanta, condimentata cu mult umor de situatie, cu replici spumoase, cu urmariri ametitoare, cu emotie si duiosie inteligenta, echilibrata in final de implinirea – dirijata de clinchetul clopotelului de Craciun – a dorintelor firesti ale protagonistilor: izbanda partii bune din fiecare om, reunirea familiei, integrarea in spiritul Craciunului, toate in virtutea ideei ca “unele lucuri exista, chiar daca ele nu exista”.
Punctul forte al acestui film este naturaletea cu care evolueaza personajele, in special cei doi copii, Bogdan Iancu – interpretul lui Horatiu si Raisa Mihai – interpreta smecherei Gipu – extraordinari de talentati si deja stapani pe mijloacele lor artistice. Comunicarea lor, exprimata prin agerimea privirilor, prin zambete candide si prin miscare alerta si naturala, trece cu usurinta dincolo de ecran, in sufletele noastre.
Pavel Bartos – interpretul paznicului Marin are parte de o partitura generoasa, in care isi pune la dispozitie cu talent datele fizice: cam grasut, cu o fata deschisa si prietenoasa, cu ochi albastri si usori naivi, iar rezultatul este un personaj candid, simpatic si plin de intentii bune.
Stefan Banica Jr. nu isi dezminte talentul si carisma, dobandite intr-o lunga cariera artistica, astfel incat chiar ca nu as putea vedea un alt interpret mai potrivit decat el in rolul lui Ion, asupra caruia spiritul Craciunului si puritatea sufletului unui copil, lucreaza precum cel mai bun medicament pentru revenirea la calitatea sa umana nativa.
Am remarcat cateva momente de comedie de real succes in film, char daca, subliniez, ele nu sunt foarte originale, insa se incadreaza foarte bine in tema si in adaptarea romaneasca a situatiilor. Si as enumera aici ideea aparitiei repetate, in nebunia urmaririlor trepidante din Mall, a corului condus de “urata” dirijoare interpretata de Laura Cosoi, cor care isi vede impertubabil de evolutia sa, indiferent de nebunia scenelor care se petrec in jurul sau. O alta scena extrem de reusita este aceea in care un pustiulica animat de un puternic instinct razboinico-posesiv, il pocneste repetat la picior pe “Mosul” Ion, in dorinta sa de a nu ceda din mana telecomanda unei masinute foarte importante in hotia ce se pune la cale. Mai apoi, de un real comic este rolul realizat de Iulia Lazar, care in calitate de membra super mioapa a echipei de hoti, traverseaza fara nicio replica – dar extrem de vizibila, cateva scene care culmineaza cu aterizarea ei intr-un bazin cu apa, intr-o invalmaseala de ochelari si pestisori.
Si lasand deoparte acele replici despre care va spuneam ca m-au deranjat prin limbajul lor licentios, as aminti altele, foarte reusite, e drept, ca pentru intelegerea celor maturi. Spre exemplu, la masa din cofetarie, unde Horatiu o cunoaste pe Gipu si ii spune ca o asteapta pe mama lui, aceasta ii replica “si eu o astept pe a mea de 3 ani, mai are 2” sau replica unuia dintre hoti “hotia este o meserie din care poti sa iesi la pensie mai devreme”.
Vizionand filmul regizat de Jesus del Cerro, am putut sa repet o replica din film “deci exista” 🙂 Adica exista posibilitatea realizarii unui film romanesc cald si inspirat despre atmosfera Craciunului pe meleaguri romanesti!
Va invit sa mergeti in sala de cinematograf si sa va acordati un ragaz de zambet, caldura si speranta.
1 comment