Hall Pass (2011) – Concediu de la casnicie
Regia: Bobby & Peter Farrelly
Scenariul: Pete Jones (povestea), Peter & Bobby Farrelly, Peter Jones, Kevin Barnett (scenariul)
Distributia: Owen Wilson , Jason Sudeikis, Jenna Fischer, Christina Applegate
Va amintiti de „THE DILEMMA – CUM S-O DAI SĂ FIE BINE? – 2011”, cu Vince Vaughn şi Kevin James in rolul unor oameni in toata firea, cu familii si responsabilitati, intepeniti insa in oarece comportamente si mentalitati necoapte? Acela era un film al regizorului Ron Howard (A Beautiful Mind), pe scenariul lui Allan Loeb.
Aici ii avem pe Owen Wilson si Jason Sudeikis – un Rick si un Fred, pe mana fratilor Farrelly (Mary cea cu vino-ncoa’) si din punctul meu de vedere, caderea este mai rostogolita decat in cazul Dilemei.
Pentru ca din nou avem sub lupa doua cupluri mergand spre patruzeci de ani, avand la activ casnicii („cazne”) deja lungi (Rick si Maggie au chiar si trei – TREI – copilasi), cupluri in care reprezentantii sexului tare 🙂 se afla si ei intepeniti in mentalitatea de colegiu/facultate – conform careia barbatul este dator si menit sa intoarca capul dupa fiecare fundulet ce ii strabate campul vizual.
Iata ce ne spune Peter Farrelly in Mapa de Presa a MediaPro Distribution: <<„Primul lucru care m-a frapat la povestea asta este potenţialul ei comic. E o temă universală. Dacă Dumnezeu ar veni la mine şi mi-ar spune: ‘Pete, ai cea mai sexy femeie de pe planetă, e cea mai bună şi alta ca ea nu mai există.’, probabil că tot aş vrea să mă uit la alea mai puţin bune,” recunoaşte Pete. „Chiar dacă ai un mariaj fericit, asta nu înseamnă că nu te mai uiţi în jur. Întrebarea e: cât de departe ajungi?„>>
Si in continuare, in aceeasi Mapa de Presa citim: <<Una dintre ideile care stau la baza scenariului e că bărbaţii, dar şi femeile, sunt pur şi simplu programaţi să se uite! Şi, ocazional, poţi să te întrebi: Dacă n-aş fi însurat? Ce-aş putea să fac acum? Şi cu cine? Fiind o comedie realizată de fraţii Farrelly, explorarea unor asemenea chestiuni filosofice va duce în mod inevitabil pe nişte cărări al naibii de alunecoase şi de primejdioase.>>
Si aici sunt foarte de acord cu cele doua cuvinte „alunecoase” şi „primejdioase”, pentru ca din oferta unei comedii bazata pe ideea revigorarii unor casnicii cantonate in caldurica stereotipiilor prin evadarea celor patru componenti ai cuplurilor intr-o saptamana de „libertate”, m-am ales cu un umor grosier, cu replici vulgare de genul: „inainte de a buli gagica, merge o friptana”, cu scarbosenii scatologice repetate ingretosator, cu etichete arhetipale penibile…si atentie: nu sunt o pudibonda! Si cireasa putreda de pe tort a fost Owen Wilson – pe care chiar ca l-am revazut cu neplacere! 🙂 Acelasi, a „n-a” oara! Ajunge! Un lucru bun tot a realizat scenariul si regia, un lucru pe care il puteau rezuma producatorii cu mai mult spirit, inteligenta si umor de calitate: atentie la ce-ti doresti! Caci de fapt ai tot ce-ti doresti si daca nu esti atent…poti pierde totul! Fiecare om este la locul lui castigat, meritat si trait zi de zi, in ani de casnicie fericita!
In sala s-a ras la vizionare! Au ras si barbatii, dar au ras si femeile! Eu m-am plictisit, ba chiar m-am si enervat nitel! M-am calmat spre final, cand actiunea a capatat caracteristicile unei comedii bufe, itele se incurca si se descurca angrenandu-i pe toti protagonistii in darea adevarurilor pe fata!
De bine – de rau – cinematografia e buna, imaginea e cristal, vie, alerta!
Unde sunt vremurile comediilor bune? 🙂
1 comment