Im Westen nichts Neues (2022) – Nimic nou pe frontul de vest
Regia: Edward Berger
Distribuția: Felix Kammerer, Albrecht Schuch, Edin Hasanovic, Daniel Brühl
Numele lui Edward Berger, regizorul noii versiuni a ecranizării romanului lui Erich Maria Remarque ‘Im Westen Nichts Neuen’ (‘Nimic noi pe frontul de vest’), îmi era deja cunoscut. Semnase regia a 5 din cele 8 episoade ale excelentului serial de televiziune ‘Deutschland ’83’. Această nouă adaptare, la care Berger a contribuit și în calitate de co-scenarist, nu mai este un film de televiziune, chiar dacă este produs de Netflix. Eu l-am văzut în sală și nimic nu pare ‘low cost’ în producție. Dimpotrivă, cred că intensitatea abordării și aspecte tehnice cum ar fi formatul ecranului i-ar asigura succesul și fără streaming.
Este vorba și despre un reper important, fiind vorba despre a treia adaptare cinematografica a romanului lui Remarque, una dintre capodoperele literaturii anti-războinice, dar prima realizată în Germania. În fapt se poate spune că avem de-a face cu o rescriere inspirată de roman mai degrabă decât de o ecranizare. Realizatorii filmului au păstrat liniile generale ale acțiunii și personajul principal, au adăugat multă informație de context, și în schimb au simplificat sau pur și simplu omis secțiuni întregi din roman. Această – să-i zicem – adaptare liberă reușește să adauge conținut și emoție în multe locuri, dar nu este lipsită și de anumite probleme, sesizabile mai ales celor care au citit cartea și au văzut ecranizările precedente, mai ales cea din 1930.
Scenariștii au omis din narațiunea filmului multe detalii legate de formarea militară care îl transformă pe naivul liceean Paul Baumer dintr-un tânăr orbit de propaganda naționalistă și militarista într-o mașină de ucis inamicii. Este drept, declanșarea povestii este împachetată într-o altă poveste destul de emoționantă, cea a uniformei primite de Baumer la înrolare. Din ce material sunt plămădiți supraviețuitorii? Este vorba despre șansă, sau poate de existența unui prieten, sau despre capacitatea de a ucide cu o fracțiune de secundă înainte de a fi ucis? Un salt în timp ne aduce în ultimele zile ale războiului. Două fire narative paralele adăugate celui principal ne introduc în vagonul de la Compiegne unde mareșalul Ferdinand Foch își impune condițiile de capitulare necondiționată a Germaniei și în castelul unde un general german plănuiește o ultimă și inutilă bătălie, pentru a salva ceva din ‘dezonoarea’ capitulării. Va fi o ultima furtună înaintea liniștii păcii, care se va așterne pentru două decenii asupra Europei. Liniștea păcii și a morților.
Scenele din tranșee sunt extraordinare, unele dintre cele mai bune din filmele de război pe care le-am văzut. Este o experiență imersiva care o depășește, în opinia mea, pe cea realizată de Sam Mendes în ‘1917’. Teroarea glonțului care îl seceră pe camaradul aflat la jumătate de metru, zgomotul și imaginea din altă lume a tancurilor inamice – monștri care-i strivesc pe soldați – sunt redate cu un realism și o autenticitate fenomenală. Alte soluții m-au impresionat mai puțin. Scenele de la Compiegne au un ușor iz de istorie revizionistă, iar figura generalului german are o doză de caricatură care pare puțin deplasată în context. Creațiile celor doi actori din rolurile principale – Felix Kammerer și Albrecht Schuch – sunt însă de excepție. Muzica lui Volker Bertelmann însoțește și amplifică efectele vizuale. Mesajul anti-războinic al romanului se pierde parțial din cauza modificărilor de scenariu, dar este recuperat prin excepționala reconstituire și reprezentare a experienței de coșmar trăite de milioanele de soldați din tranșeele primului război mondial.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://filme-recomandate.ro/all-quiet-on-the-western-front-original-aka-im-westen-nichts-neues-2022/)
