Filme pe scurt: Vozvrashchenie (2003) & The Wolf of Wall Street (2013)

Vozvrashchenie – Возвращение (2003) – The Return

Regia: Andrei Zviaghinţev
Distribuția: Vladimir Garin, Ivan Dobronravov, Konstantin Lavronenko

Mi-am copiat şi eu deja celebra listă cu cele mai bune 100 de filme ale secolului şi am pornit-o metodic, de la coadă la cap. Acu’, ce să zic: unele nu mi s-au deschis, la altele am renunţat citindu-le prezentarea sau după primele minute, pe altele le văzusem deja. Şi aşa, pas cu pas, am ajuns la poziţia 80: The Return (Возвращение), de Andrei Zviaghinţev (Leviathan), din 2003. Deşi se petrece vara, la malul mării (nu ni se spune ce mare), plouă şi plouă. Iar când nu plouă e înnorat sau e noapte. Sumbru, adică.

Filmul începe aşa: doi fraţi, de 13 şi 15 ani, se întorc acasă de la joacă. Mama lor, o blondă frumoasă (cam singura rază de soare din film), le spune: Să nu faceţi gălăgie pentru că tatăl vostru doarme. Care tată? întreabă copiii. Adică tipul, obosit şi neras, apare de nicăieri după 12 ani de absenţă nemotivată. Cu o Volgă delabrată în faţa casei, ca şi, de altfel, casa însăşi şi tot ce mai era pe-acolo. Tot.

Apoi tatăl îşi ia băieţii într-un fel de excursie cu maşina: prilej de (re)cunoaştere. Vizibil uns cu nişte alifii, încearcă să-şi impună autoritatea paternă. Băieţii ar vrea şi ei, dar nu oricum. Şi mai ales nu aşa, ca la armată. Cel mic, mai ales, e de neîmblânzit. Simţi (asta mi s-a părut proba de măiestrie regizorală), simţi deci cum tensiunea dintre ei se îngroaşă, devine aproape solidă, oricum, materială, cum drama (căci dramă fusese, de la început) ameninţă să se transforme în tragedie. Simţi asta.

Pe scurt, nici nu ştiu dacă să vi-l recomand sau nu. Parcă, totuşi, vi l-aş recomanda, dacă ce oricum se întâmplă în lume nu vă e de ajuns.

The Wolf of Wall Street (2013)

Regia: Martin Scorsese
Distribuția: Leonardo DiCaprio, Jonah Hill, Margot Robbie

Poziţia 78 din listă: „The Wolf of Wall Street”, din 2013, de Martin Scorsese. Cu Leonardo DiCaprio şi Jonah Hill.

Un film şcoală despre cum se fură în brokeraj. Biografic, se pare, sau chiar auto-biografic din punctul de vedere al eroului principal, care îşi descrie astfel firma pe care a înfiinţat-o: „O casă de nebuni, un festival al lăcomiei”.

Sigur, fiind vorba de hoţie la scară mare, gândul mă ducea la situaţia de la noi, cu deosebirea (majoră) că ei nu furau de la stat, ci de la alţi lacomi mai puţin deştepţi: „Daţi telefoane şi nu închideţi până când fraierul de la celălalt capăt al firului nu cumpără!”. Sau: „Nu contează ce şi cum produci, contează doar să ştii să creezi un brand”.

Dau citate pentru că despre film, ca film, nu-s prea multe de spus. Scorsese nu mai e Scorsesele din Taxi Driver, nici chiar cel din The Aviator (tot cu DiCaprio). Liniar, cu sfârşit perfect previzibil, ca în mai toate filmele americane medii. Şi ca în viaţă (biografic fiind).