Docu-dramă politică puternică despre procesele publice comuniste: L’aveu (1970)

L’aveu (1970) – Mărturisirea
Regia: Costa-Gavras
Distribuția: Yves Montand, Simone Signoret, Gabriele Ferzetti

‘L’aveu’ (titlul în engleză este ‘The Confession’), filmul realizat în 1970 de Costa-Gavras la un an după succesul internațional al filmului său precedent, ‘Z’, este deja și el un obiect de studiu istoric. Un an după ce expusese lumii într-unul dintre cele mai bune thrillere politice făcute vreodată mecanismele asasinatelor politice și ale ascensiunii la putere ale unui regim de dreapta, Costa-Gavras descrie mecanismele represiunii totalitare ale regimului comunist din Cehoslovacia folosind un caz istoric real, cel al liderului comunist Artur London. Acesta fusese judecat și condamnat în 1952 pe baza unor acuzații inventate și pentru vini imaginare, împreună cu o mare parte din conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia, într-un proces public organizat din ordinul lui Stalin.

Fiind unul dintre putinii acuzați care nu fusese condamnat la moarte, a avut șansa să supraviețuiască și chiar să fie eliberat câțiva ani mai tărziu, după moartea dictatorului de la Kremlin, și să scrie o carte în care descrie în detalii evenimentele care au dus la arestarea sa, anchetele și procesul. Cele două filme ale lui Costa-Gavras, ‘Z’ și ‘L’aveu’, cred că trebuie apreciate împreună, deoarece ele reprezintă rechizitorii împotriva totalitarismelor de orice orientare și exemple de cinematografie politică de cea mai bună calitate dintre filmele genului realizate vreodată.

Anton Ludvik (Yves Montand) era un veteran al luptei antifasciste și un comunist convins. Anul în care începe acțiunea este 1950, și după preluarea cu forța și cu ajutorul armatei sovietice a puterii de către comuniști în Cehoslovacia, Gerard (numele conspirativ devenit nume de erou) devine unul dintre membrii protipendadei, adjunct de ministru de externe, locuiește într-o vilă luxoasă împreună cu soția sa de origine franceză (Simone Signoret) și conduce mașina proprie. Cu toate meritele sale observă că este urmărit de poliția secreta, și după nu multă vreme este arestat. Căzuse victimă, împreună cu o mare parte din conducerea comunistă a Cehoslovaciei, paranoismului stalinist și dorinței dictatorului de la Kremlin de a găsi țapi ispășitori pentru eșecurile sistemului comunist. Metoda inventată în anii 1936-1938 în Uniunea Sovietică în perioada Marii Terori era cea a proceselor publice, în care acuzații, foști demnitari ai regimului, recunoșteau vine imaginare și fantasmagorice și erau condamnați la pedepse aspre, de multe ori la moarte, în aplauzele publicului. Erau astfel eliminați și cei care puteau pune în pericol pe șefii de la vârful piramidei și cei care ar fi avut tendințe politice care deviau de la linia politică a partidului, și era instaurată o atmosferă de suspiciune și teroare în întreaga populație și chiar printre susținătorii regimului. Procese similare avuseseră loc și în alte țări ca Ungaria, și urmau să aibă loc și în România (procesul Pătrășcanu) unde stalinismul a continuat și după moartea lui Stalin. Filmul descrie în detalii mecanismele de anchetă și terorizare a deținuților care îi transformau din demnitari și uneori eroi ai comunismului în epave umane, capabile să se autoînvinuiască și să ducă prin mărturisirile lor la propria condamnare.

Formatul conceput de Costa-Gavras este cel de docu-dramă, desi probabil că termenul nu fusese inventat în perioada în care a fost făcut filmul. Sursa principală a scenariului este cartea scrisă de Artur London și soția să după ieșirea din închisoare și după ce ajunseseră în Occident. Yves Montand realizează aici unul dintre marile roluri ale carierei sale, urmărind cele douăzeci de luni de anchetă în care bărbatul plin de siguranță de sine, eroul Războiului Civil din Spania și al Rezistenței anti-fasciste devine un deținut identificat doar printr-un număr și o epavă umană capabil să-și denunțe și să acuze mincinos prietenii și pe sine însuși. Simone Signoret este și ea excelentă în rolul soției care suferă consecințele căderii soțului ei, continuând să-l susțină și asumându-și responsabilitatea supraviețuirii familiei.

Multe dintre scene sunt dure și dureroase, dar cei doi actori reușesc să dea demnitate și dimensiuni umane dilemelor și confruntărilor pe care le trăiesc eroii. Scenele de la proces sunt și ele de o autenticitate și precizie remarcabile în reconstituirea detaliilor istorice. Văzând acest film nu putem să nu ne gândim și la celalalt ‘Proces’ care a fost creat în spațiul ceh, cel al lui Kafka. Finalul pune episodul proceselor staliniste în contextul evenimentelor din 1968, în care Cehoslovacia experimentase pentru câteva luni ‘socialismul cu față umană’, experiment curmat de o nouă invazie a armatei sovietice. Astăzi, la 70 de ani de la procesele staliniste, la 50 de ani de la realizarea filmului, și la 30 de ani de la căderea comunismului în Cehoslovacia și restul Europei de Est, putem vedea acest film în perspectivă și putem aprecia viziunea lucidă a lui Costa-Gravas care aduce pe ecran unul dintre episoadele dureroase ale istoriei totalitarismului și ale consecințelor sale.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)