Desert Flower (2009) – Floarea Desertului
Regia: Sherry Horman
Scenariul: Sherry Horman, Smita Bhise (revizuire script), Waris Dirie (romanul „Desert Flower: The Extraordinary Journey of a Desert Nomad”)
Distributia: Liya Kebede, Soraya Omar-Scego (Waris la 12 ani), Sally Hawkins, Meera Syal, Timothy Spall, Anthony Mackie, Craig Parkinson, Juliet Stevenson
Un vis construit peste rana vie a unui cosmar. Un cosmar care insa nu a putut niciodata sa ucida chemarea desertului si dragostea pentru familia nevazuta timp de douazeci de ani.
Un film care, aidoma cartii lui Waris Dirie, aduce in constiinta lumii tragedia victimelor crudelor si inumanelor ritualuri ancestrale ale circumciziei la fetitele de varsta frageda in cultura musulmana, pe continentul african, dar si oriunde in lume – acolo unde emigrantii incearca sa-si croiasca o viata noua. Iata ca exemplu – un articol care releva situatia actuala in SUA.
Cu ceva vreme in urma, pe unul dintre forumurile la care particip, s-a dezbatut indelung si documentat aceasta trista problema a secolului 21. Atat de cutremurator adusa in atentia opiniei publice mondiale de la tribuna Natiunilor Unite in anul 1997 de catre Waris Dirie. Waris Dirie care a stiut sa transforme durerea si nefericirea de a se naste femeie in mandria de a o schimba in “insemnatatea de a fi femeie”.
Nu am avut posibilitatea sa citesc cartea autobiografica a senegalezei Waris Dirie, pentru a-mi putea da seama in ce masura scenariul respecta intrutotul experienta ei de viata si mai ales in ceea ce priveste intalnirea ei providentiala in Anglia cu personajele pline de intelegere si de bune intentii care i-au luminat, limpezit si sprijinit traiectoria.
Dar asa cum se prezinta scenariul, pare ca personalitatea lui Waris – calda, sincera si motivata sa invinga trauma si sa razbata prin frumusete, munca si corectitudine, a atras oameni de bine, prieteni de viata si de cariera. Si poate si iubirea, pana la urma.
Prin urmare, scenariul e construit cu fluenta si cu mare empatie pentru povestea pe care ne-o spune, alternand prezentul cu trecutul intr-o impletire logica, inspirata si extrem de emotionanta. Emotionanta, pentru ca tragedie cumplita a acestor practici/ritualuri/interventii fizice asupra copilei la varsta de 3 ani, prezentata in finalul filmului, ne sufoca cu lacrimi, dar de revolta si neacceptare si ne developeaza complet trauma psihologica care ii determina actiunile si comportamentul lui Waris de-a lungul peliculei.
Taria si determinarea lui Waris, de a lua drumul desertului, la 12 ani, fugind din coliba familiei, din patul mamei si al fratilor sai, fugind de umilinta ce o astepta in zori cand urma sa fie oferita ca a patra sotie a unui batran libidinos, a fost impresionanta. Nu multi maturi sunt in stare de un astfel de pas – eliberator – care insa poate fi fatal. Pentru ca desertul este aspru si neiertator. Si este superba imaginea micutei, doar ea si umbra ei prelunga , ratacind pe intinderea galben-cafenie a desertului crapat de uscaciune. Imagine emblematica, preluata si in finalul filmului.
De altfel, camera de filmat este la mare inaltime in acest film. Cinematografia lui Ken Kelsch suprinde pustiul, asprimea si frumusetea desertului in contrast cu viata colorata si pulsatila a Londrei si prinde cadre superbe ale chipului si siluetei atat de emotionant frumoase ale tinerei Liya Kebede care o intruchipeaza pe „floarea desertului”. Poate ca avand puncte comune biografice – continentul african si o prestigioasa cariera in modeling (a fost pe coperta revistelor Vogue, V, Elite, Harper’s Bazar, Time’s Style & Design – a promovat produsele Estee Lauder – a lucrat pentru Yves saint Laurent, Dolce & Gabbana, Louis Vuitton, Tommy Hilfiger, Ungaro, Tiffany & Co, Lanvin, Givenchy, H & M, Gap), poate ca fiind dotata si cu reale calitati actoricesti, facand fata cu succes unor partituri in Lord of The War, The Good Shepherd – Liya Kebede are o interpretare plina de forta, culoare, duiosie si umor chiar – frumusetea ei de gazela aparent fragila fiind un bonus pentru ochiul spectatorului.
Interesant este ca faptul ca acest film – desi ne aduce o poveste profund tragica – reuseste mai mult decat lacrima, sa faca apel la constiinta noastra. Sa ne arate ca – la maturitate – o femeie declara ca lucrul cel mai important care i-a determinat viata a fost acela intamplat „la varsta de 3 ani”. Si sa ne faca sa intelegm si sa acceptam egalitatea in drepturi a femeilor de pretutindeni, asa cum metaforic Waris spune ca si „ultima camila din sirul caravanei, merge cu aceeasi viteza ca cea din frunte”.
Intreaga distributie pare a forma o unitate bine sudata circumscrisa personajului principal. De la micuta Soraya Omar-Scego (Waris la 12 ani), continuand cu exuberanta Sally Hawkins – Marilyn si apoi Timothy Spall, Anthony Mackie, Craig Parkinson, Juliet Stevenson, Meera Syal – toti vin cu tot sufletul si interpreteaza oameni cu suflet. Ceea ce e foarte bine. Ca m-am saturat de personaje deviante si intunecate!
O coloana sonora superba, datorata lui Martin Todsharow:
–tema muzicala principala:
Si mana unei regizoare – Sherry Hormann – americanca de origine, absolventa a Academiei de Televiziune si Film din Munchen – cu experienta diversa in cinematografia si televiziunea germana – care a facut acest film cu suflet, cu inteligenta si cu har.
Asta e parerea mea! Merita sa mergeti sa vedeti filmul si va astept opiniile!
