Bananas (1971)
Regia: Woody Allen
Distributia: Woody Allen, Louise Lasser, Carlos Montalbán, Sylvester Stallone
Puteti cumpara colectia Woody Allen, de pe FilmExpress.ro.
Planuiam de mai mult timp sa fac o incursiune mai ampla in filmele lui Woody Allen, cu precadere in anii ’70, cand el s-a facut cunoscut si a semnat doua dintre cele mai de succes filme ale sale, Annie Hall si Manhattan. Cu ajutorul prietenilor de la FilmExpress.ro, va voi prezenta (dupa vizionarile aferente) sase filme regizate de Woody Allen in acei ani, poate cei mai buni ai sai. Dintre acestea, avem filmele considerate pe locurile 1, 2 si 7, intr-un top al celor mai bune filme ale lui Woody Allen si anume Annie Hall, Manhattan si Love and Death, pe care le vom prezenta pe larg in saptamanile ce urmeaza.
‘Bananas’ este una dintre cele mai reusite satire facute la adresa societatii moderne dintre cele pe care le-am vazut pana acum. Filmul incepe si se incheie, de altfel, cu imagini in direct oferite de catre o televiziune americana de la o ‘minirevolutie’/lovitura de stat pana la un act sexual ce se doreste a fi cunoscut de toata lumea. Relatari care se doresc realiste, tratate in mod vizibil ironic de catre Allen, aflat la abia a doua experienta regizorala, un pas important pentru a ne da seama de tarele ‘televiziunii de scandal’ din America anilor ’60-’70, asa-numita ‘otevizare‘ ce se regaseste si in marea masa a mass-mediei romanesti.
Woody Allen il interpreteaza pe Fielding Mellish , o persoana ce are multe defecte, care isi doreste compania femeilor, dar o obtine arareori si care are o slujba foarte ciudata: tester (cel care testeaza) a unor produse inovative ce vor aparea pe piata americana. Normal ca intr-o zi sansa vine si pe strada lui si se indragosteste de o activista pentru drepturile femeilor, pentru drepturile popoarelor oprimate, pentru drepturile etc. Satira lui Allen se prelungeste si asupra relatiilor dintre oameni, dintre un iubit timid si nepriceput la nimic si o iubita care este nemultumita de tot ceea ce se afla in jurul ei, putand formula petitii si organiza mitinguri inclusiv impotriva propriei familii. Dupa ce aceasta il paraseste, el nu are altceva de facut decat sa plece intr-o republica sud sau central-americana, San Marcos (nu o cautati, este inventata!), unde are parte de multe aventuri, intr-un final ajungand chiar si presedinte.
Poate nu va va fi greu sa il recunoasteti in acest film si pe Sylvester Stallone, intr-un rol de (aproape) figurant, facand parte dintr-o banda ce ataca persoanele nevinovate in metroul new-yorkez si impotriva caruia personajul lui Woody Allen se revolta si spera ca, printr-un subterfugiu, sa castige stima si respectul colegilor de naveta. Ca nu reuseste, este ceva tipic comediilor lui Allen. Una peste alta, este un film de inceput, unul in care critica asupra societatii si relatiilor sentimentale este predominanta si, cu siguranta, un astfel de film poate placea unor spectatori, poate fi dificil pentru altii. Allen era pe drumul cel bun, dupa Take the Money and Run.
1 comment