A New Dawn (2026) – Hana rokushô ga akeru hi ni
Regia: Yoshitoshi Shinomiya
În a doua zi a Festivalului de film japonez Izanagi a avut loc la Cinema Muzeul Țăranului Român proiecția filmului A New Dawn, unul din cele mai așteptate în această ediție, debutul regizorului Yoshitoshi Shinomiya. Filmul spune povestea unei fabrici de artificii tradiționale cu o istorie de peste 300 de ani, care se află în pragul evacuării forțate în contextul proiectelor de modernizare și dezvoltare urbană. Așadar, o problematică modernă întâlnește tradiția și importanta ei în Japonia, unde știm deja că multe dintre aceste subiecte sunt încă disputate în ce privește turismul, condițiile actuale de trai ale locuitorilor și dezvoltarea extrem de accelerată a tehnologiei.
Keitaro Tatewaki este un un tânăr atașat de partea de tradiție care nu acceptă noile realități și care își petrece ani întregi în una din fabricile abandonate, dedicându-se perfecționării unui proiect ambițios — focul de artificii „Shuhari” — unul cu semnificație personală, moștenit de la tatăl său dispărut (termenul are semnificații multiple – el reprezintă un concept de învățare și perfecționare din cultura japoneză; este un termen compus din mai multe componente: „shu” – a urma regulile și tehnicile de bază, „ha” – a rupe sau adapta acele reguli, „ri” – a transcende regulile și a le depăși complet)
Înainte ca fabrica să fie demolată, Kaoru Shikimori, o prietenă din copilărie plecată în Tokyo după un incident petrecut în adolescență (deloc lipsit de importanță în economia filmului…) se întoarce pentru a-l reîntâlni pe Keitaro. Însă Keitaro nu o poate ierta pentru că a ales „orașul cel mare”, unde i se pare că s-a pierdut, în loc să aleargă să rămână în locul unde a crescut și unde poate trăi mai bine.
Celălalt prieten al lor este Sentarō, un spirit modern, care nu crede că împotrivirea contra noii realități poate ajuta. El leagă întreaga problematică a locului abandonat de alegerile care urmează, sperând să-ți impresioneze șeful dacă salvează fabrica.
Deși au motivații diferite, cei trei se reîntâlnesc și încearcă să lanseze focul de artificii chiar în fabrica abandonată, în momentul în care autoritățile vin să demoleze întreaga clădire și o dată cu ea, un mod de a trăi și de a vedea lumea.
Mi-a plăcut faptul că filmul a fost structurat în acte, iar natura joacă un loc central în trăirile personajelor. De asemenea, conflictul trans-generațional este prezent pe tot parcursul filmului, iar figura Tatălui devine un personaj în sine și mai mult decât atât, ghidul celor trei prieteni.
Festivalul de film Japonez Izanagi are loc în 9 orașe din țară până pe 29 martie. Vă invit să descoperiți noi filme, stiluri și moduri de a ne raporta la epoca în care trăim și la modul de a face/privi filmele. Detalii despre program și bilete, pe https://izanagi.ro/izanagi-06/
