2 Days in Paris (2007) – 2 zile la Paris
Regia: Julie Delpy
Actori: Julie Delpy, Adam Goldberg, Daniel Brühl
Paris. Locul unde oricine se poate indragosti sau unde oricine isi poate duce iubirea spre paroxism devine pentru cei doi interpreti locul in care isi definesc relatia tumultoasa. Poate fi Parisul un loc al despartirii si al nesigurantei familiale, a certurilor din orice si al urii impotriva oricarui lucru frantuzesc? In unele cazuri, se pare ca totul este posibil.
Un aparent cuplu de americani (aflam repede ca ea este frantuzoaica get-beget, plecata in America ca inspre un paradis) planuiesc ca, in drum spre casa din Venetia, sa se opreasca doua zile in Paris. Nu sunt casatoriti, nu vor copii, sunt o pereche nonconformista, un pic morbida, ipohondri. Locul unde se opresc Marion si Jack este fostul ei camin, unde locuiesc inca parintii ei. Filmul devine palpitant nu prin prezentarea Parisului, orasul indragostitilor, sau a traditiilor franceze dintr-o familie obisnuita, ci prin schimbul de vorbe, dialogul incitant dintre cei doi.
Excursia prin Europa facuta cu scopul regasirii romantismului se transforma intr-un adevarat macel sentimental, cand Jack descopera la fiecare pas semne ale incertitudinii relationale a lui Marion-fosti iubiti, prieteni care inca ii mai trimiteau mesaje dupa inceputului relatiei lor. Americanismul lui rabufneste si ii reproseaza in fiecare moment ceea ce il deranjeaza atat la ea, cat si la tara in care se afla, la francezii pe care ii dispretuieste.
Julie Deply reuseste sa realizeze in tripla postura, de regizoare, scenarista si interpreta principala, un film destul de interesant, in care un american, simplu conceptual, se afla in fata paradoxului european si, mai ales, a celui latin: o increngatura de relatii pasionale, chiar daca sunt la trecut si cu reminiscente in prezent, nu poate decat sa il abata de la calmul sau obisnuit. Imaginile sunt filmate de aproape, in miscarea personajelor, camera reusind sa se indeparteze la fiecare dialog mai incins in ritmul discutiei dintre cei doi.
