„Geții lui Burebista și lumea lor”, de Radu Oltean
Editura Humanitas, București, 2021
Într-un interviu pe care Radu Oltean ni l-a acordat în acest an, ilustratorul, scriitorul și pasionatul de istorie ne mărturisea: „Cea mai mare provocare: cum să fac istoria accesibilă și prietenoasă pentru oameni care în mod normal nu au tangențe cu ea.” Și, după ce am parcurs cel de-al treilea album de-al său, pot spune din nou cu mâna pe inimă că albumele istorice ale lui Radu Oltean sunt o splendoare pentru cei pasionați de istorie și pentru toți cei care sunt interesați de cultura generală bazată pe informații detaliate, bine documentate.
Cea mai recentă apariție – „Geții lui Burebista și lumea lor” – nu face excepție de la regula de mai sus, mai ales că vorbim despre o perioada cu foarte puține izvoare scrise din epocă, iar datele și informațiile colectate se bazează în mare parte pe descoperirile arheologice. Iar Radu Oltean a strâns informațiile timp de ani de zile, pentru a ajunge la o formă închegată și la un nivel înalt de înțelegere a epocii, a obiceiurilor, portului, armelor, alianțelor politice, religiei și organizării tracilor și geților, pe care ni le oferă cu atenție, bine structurate și ilustrate în buna sa tradiție, cât mai aproape de realitatea timpului. De altfel, fiecare imagine desenată de autorul cărții are o legendă foarte amănunțită, în care ni este descrisă fiecare parte a ilustrației, de unde provine și cât de aproape este de adevărul istoric.
Mare parte a albumului se concentrează pe înțelegerea epocii, a oamenilor care au locuit sau au influențat zona dintre Balcani și Carpați, așa că acesta e o istorie în miniatură cu privire la epoca dintre secolele VI-I î.Cr. din zona Traciei antice, de până la primele incursiuni romane la Dunăre. Aflăm astfel amănunte importante despre greci, iliri, perși, sciți, despre epoca lui Alexandru Macedon, punându-se accentul, desigur, pe cultura și civilizația tracilor, din rândul cărora provin geții și dacii. De altfel, primele informații despre geți și daci, dar și distincția dintre aceștia (o discuție care a stârnit mereu imaginația istoricilor), sunt printre punctele centrale și cele mai importante ale albumului:
„În ultimul sfert al veacului al II-lea î.Cr., geții au redevenit încet-încet vizibili atât arheologic, cât și în scrierile epocii. Și odată cu ei apar și dacii.
Dacii au intrat în atenția romanilor pentru că li se alăturau scordiscilor în numeroasele atacuri și expediții de jaf. Primul autor care-i pomenește pe daci este însuși Iulian Caesar, pe la anul 50 î.Cr. – este drept, doar ca reper într-o localizare geografică: „Pădurea Hercinică începe în țara helveților, nemetilor și rauracilor și, mergând paralel cu Dunărea, ajunge la granițelor dacilor și anarților”. La vremea la care scria Caesar, dacii par să fi fost deja cunoscuților romanilor de ceva vreme.
Evenimentul cel mai timpuriu pus în legătură cu dacii s-a petrecut în jurul anilor 109-106 î.Cr.: un autor latin (care a trăit însă două secole mai târziu), Sextus Iulius Frontinus, scrie despre o stratagemă folosită de guvernatorul Macedoniei, Minucius Rufus, în urma căreia i-a învins pe scordiscii aliați cu dacii.” (pag. 98)
„În cultura populară a zilelor noastre, numele de „daci” a ajuns să fie folosit excesiv și abuziv pentru a-i desemna pe toți posibilii strămoși din Antichitate, de la geții lui Herodot până la carpii și costobocii din sec. II-III d.Cr. După cum am mai spus, în scrierile antice geții sunt pomeniți timp îndelungat ca unul dintre marile triburi tracice de la Dunăre, în timp ce dacii apar târziu în literatura clasică, exclusiv în cea latină, și sunt văzuți doar ca o ramură a geților. Astfel, folosirea numelor „daci” sau ”Dacia” este nepotrivită, anacronică pentru epocile mai vechi de sex. II î.Cr. Cel mai corect ar fi să folosim termenii „get”, „getic”, „dac”, „dacic”, „Dacia” întocmai ca scriitorii din vechime. Putem vorbi despre geți până la începutul sec. I d.Cr., apoi despre daci sau geto-daci până la războaiele lui Traian și formarea provinciei romane Dacia. O situație în care termenul „geto-dacic” poate fi acceptat fără discuții este aceea în care vorbim despre cultura și civilizația „clasică” a tracilor de nord (sec. II î.Cr.-II d.Cr.).” (pag. 101)
Despre Burebista se știu prea puține; chiar dacă este un personaj istoric veritabil, a devenit aproape mitologic din cauza naționalismului ceaușist, care celebra diferite momente de la data morții sau de la data nașterii statului getic al lui Burebista, fără să se știe concret dacă măcar Burebista se născuse pe actualul teritoriu al României. După cum precizează Radu Oltean, singura sursă contemporană lui este inscripția de la Dionysopolis (Balcic), acel decret în onoarea lui Akornion, pe care se scrie că regele Burebista a ajuns „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia și stăpânind tot teritoriul de dincoace de fluviu și de dincolo”. Restul de informații provind din scrierile mai târzii, mai ales ale lui Strabon, ceea ce îi oferă lui Radu Oltean să reconstituie, ajutat și de izvoarele arheologice, o imagine aproximativă a perioadei lui Burebista (dar destul de departe de cea fantastică a proletcultismului comunist), pe care o puteți citi și vizualiza pe îndelete în volumului pe care vi l-am prezentat azi.
Excelent documentat, excelent ilustrat, pe înțelesul tuturor, un album precum „Geții lui Burebista și oamenii lor” trebuie să se regăsească în biblioteca fiecărui iubitor de istorie antică și nu numai. Iar eu aștept cu nerăbdare viitoarele cărți ale lui Radu Oltean și le voi oferi mereu ca exemplu de istorie adevărată, fără înflorituri inutile, a teritoriilor ce formează astăzi România.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, pagina de Facebook a autorului, Adevărul.ro)
