”Un amant ca-n filme sau Geometria paralelelor concurente”, de Adrian I. Anghelescu
Editura Libris Editorial, Brașov, 2019
Cartea de faţă pornește de la o structură de roman poliţist (un detectiv particular angajat de o tânară să îi găsească tatăl) pe care așează, strat după strat, elemente erotice, convingeri politice și recomandări turistice.
Personajele par să se fi născut (cu o singura excepţie) din același loc al imaginaţiei creatorului lor. Nu este vorba de locul geometric al intersecţiei paralelelor (după cum ni se promite pe copertă), ci de o intersecţie mult mai trivială de orgoliu, insatisfacţie și lipsa unei autocritici sănătoase.
Sergiu (detectivul pensionar cu un apetit sexual nestăvilit), Yvan (medic alternativ care fascinează și cucerește orice femeie cu o ușurinţă demnă de basme, nu de romane verosimile) și Israela (o femeie ca o păpușă gonflabilă în gura căreia sunt puse cuvinte de către un bărbat care pare să cunoască reprezentantele sexului opus mai mult din filme porno) sunt personaje unidimensionale care vorbesc despre autor mai bine decât o poate face orice prefaţă. Mai mult decât să surprindă și să conducă acţiunea, ele oferă o imagine despre limitele și piedicile scriitorului amator.
Sergiu Brad, fragmente:
- […] ea a rămas închisă ca o stridie rănită până la capăt, fără cel mai mic chef de joaca. Mânca-i-ar moșu’ perluţa dintre valve!
- […] nu s-a pomenit vreo băută cu colegii să nu le povestesc aventurile mele galante, în special fazele de palmares cu trofee de genul “mamă – fiică”, “gemene”, “negrese” etc…
- Femeia aia, finuţă dar obișnuită cu mojiciile, nu a făcut nici cea mai mică remarcă, iar eu, <<gentleman perfect>>, nu am insistat, cum făceam de obicei, să mi-o mai și sugă, atunci când mi-a pretextat că abia s-a refăcut după o afecţiune hepatică și îi face greaţă. Daaa, la ochi!
- Infantilizarea progresivă la care asistăm e egalată doar de tendinţa de <<feminizare> > a societăţii, care are loc sub pretextul luptei pentru egalitate. Nu pentru drepturi egale, ci egalitate pur și simplu, în fapt revendicarea unor privilegii – altă aiureală.
- evreică anti-sionistă, masochistă, paranoid și complexată, care nu suporta să fie contrazisă și se defula pe mine fără măsură, aiurea-n tramvai […] Penibilă creatură. Bleah
- Cea cu mașină și cu racolatul de noi prospături mă poreclise “Sergiu cel tare-n pulă” pentru că ţineam mult peste medie la pat… din cate se pare
Israela, de asemenea fragmente:
- <<Sonata lunii>> – ăsta e panaceul meu universal, când sunt suparată sau melancolică și, mai ales, când am poftă sălbatică de iubire, de aia am supranumit-o în secret <<Sonata sulii>>
- Și ce bine de noi muierile că avem atâtea și-atâtea zone erogene, care transformă orice atingere-ntr-un preludiu la orgasm!
- …mă rotise cu taburetul de la pian și îmi ridica funduleţul meu bombat și obraznic înspre claviatură.
- Da, Da. M-a vi-o-lat.
- Și ce gâscă! Fericită, pe culmile extazului, dar gâscă.
- …am să-mi trag cel puţin câte șase futălăi zilnic…
- Ce păsărica mea dulce și ciripitoare
- Hehehe hehe!
Mishka, Celestina și Irina au rol decorativ, însă există un personaj a cărui evocare deschide o fereastra spre autenticitate. Este vorba despre mama protagonistului. Amintirea ei ne permite să vedem, chiar dacă pentru scurtă vreme, sinceritate și candoare, complexitate în relaţiile dintre două persoanje. Acesta este tipul de alcătuire umană cu care autorul ar trebui să își înzestreze fiecare personaj.
Din păcate, nici stilistica nu ne oferă un colac de salvare de la monocromia personajelor. De cele mai multe ori, exprimarea oscilează între elocvenţa unui ziar de scandal și o plasticitate demnă de Autogara Obor:
Misterul dracului în vârful p…copacului
Hopaaa. Se cam încurcă iţele, adică năvoadele.
Pârţ! Pârţ! Scârţ!
Bravos, naţiune, băga-mi-aș-o să mi-o bag astăzi și mâine!
Și pentru că dimensiunea erotică a romanului este dublată de viziunea politică a autorului, apar – nu de puţine ori – ample fragmente din jurnalul de seară de la televiziunea publică israeliană. Această stângăcie literară este amplificată de alăturarea sa conţinutului turistico-sexual care dă tonul acţiunii.
Cred că accesul la o tastatură nu te transformă în scriitor. Libertăţii de exprimare ar trebui să i se alăture o autoevaluare și o bună cântărire a cuvintelor și prin ele a ideilor exprimate. Sper că dacă autorul va continua în ale scrisului, o va face renunţând la suficienţă și accesând mai mult zonele de sinceritate și autoironie. Altfel, se recomandă „o îngheţată de vanilie cu celebra marmeladă de arancina rossa”.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: Libris.ro, pagina de Facebook a autorului)
