Turnul sinucigasilor, de Nick Hornby
Editura Humanitas Fiction, Colectia Raftul Denisei, 2006
Traducerea de Irina Negrea
In clasa a X-a, cand treceam prin perioada microbista (stiam clasamentul din Liga I pe de rost), l-am descoperit pe Nick Hornby in randurile ironice ale romanului Febra Stadioanelor. Mai tarziu, am vazut About A Boy, o poveste emotionanta despre relatia dintre un adult si un copil, unul cu probleme emotionale mai mari decat ale celuilalt. Nick Hornby are talentul de a vorbi despre lucruri complicate intr-un mod aparent simplu.
Turnul sinucigasilor este axis mundi pentru patru personaje care doresc sa incheie ultimul capitol printr-o declaratie puternica. De Revelion, acesta reprezinta locul de intalnire pentru ceea ce va deveni o gasca amuzant de incompatibila.
Martin este o fosta vedeta TV care din cauza pornirilor pedofilice manifestate asupra unei fete de 15 ani a devenit fost puscarias si nu poate face fata depresiei si umilintei publice, Jess este o adolescent confuza, iar faptul ca sora ei a disparut de ceva vreme, iar tatal are o functie importanta in minister nu o ajuta sa isi limpezeasca mintile (ca de altfel nici drogurile usoare pe care le consuma), JJ sufera din cauza dezbinarii trupei si a relatiei din care facea parte, iar Maureen nu poate trai alaturi de singura ei companie, fiul handicapat rezultat in urma singurei ei nopti de iubire.
Aventurile lor improbabile incep cu cautarea fostului iubit al lui Jess care a doua zi vinde subiectul intentiei sinucigase tabloidelor, continua cu eforturi esuate de a se ajuta, culmineaza cu o calatorie facuta impreuna, dar intotdeauna par realiste tocmai datorita umanismului cu care sunt conturate personajele.
Cumva, Nick Hornby ne pacaleste si ne face sa intram in joc si sa ne autoiluzionam ca, in viata orice e posibil, chiar si povestea celor patru personaje. Asta si datorita comentariului social realizat cu umor, ce insereaza cu subtilitate elemente ca influenta mass-media intr-o poveste despre sinucidere.
Cartea nu are capitole, este o insiruire de confesiuni personalizate, iar personajul sau stilul meu preferat este JJ. Citeaza din Raymond Carver, Oscar Wilde si Bob Dylan mai ales in prezenta celor care nu isi dau seama. Vrea sa se arunce de pe turn cu cartea lui Richard Yates, Revolutionary Road, pentru a o face celebra. Deznodamantul personajului este cel care ma atrage cel mai mult, pentru ca e de fapt o continuare realista, un nou inceput.
In romanul lui Nick Hornby, sinuciderea este un act solitar transformat intr-un act colectiv de a trai, iar intentiile initiale sunt transformate intr-un pretext grozav pentru a face lobby pentru viata si fericire. Pana si Johnny Depp lauda romanul catalogandu-l „Exceptional… una dintre cele mai bune scriituri si unele dintre cele mai interesante personaje pe care am avut placerea sa le descopar intr-un roman.” si isi exprima intr-un interviu intentia de a-l ecraniza. Cu siguranta scena in care Maureen il intalneste pe Martin pe acoperisul turnului si il intreaba daca sa astepte sa termine merita cu siguranta vizualizata.
